Reprezentanţii ţărilor semnatare ale acordului nuclear cu Iranul din 2015 – cu excepţia SUA – se întâlnesc la Viena în 28 iunie, a anunţat miercuri ministerul de externe de la Teheran, printr-un purtător de cuvânt citat de DPA.  

La reuniune vor participa miniştrii de externe din Iran, China, Germania, Franţa, Regatul Unit şi Rusia, a precizat Abbas Mussawi, fără a da alte detalii.  Observatorii de la Teheran consideră că ar putea fi ultima tentativă diplomatică de a salva acordul înainte de expirarea, la începutul lui iulie, a ultimatumului acordat de Iran. Preşedintele iranian Hassan Rouhani a reafirmat miercuri că cele cinci state care respectă în continuare înţelegerea din 2015 mai pot acţiona până pe 7 iulie pentru relaxarea sancţiunilor împotriva ţării sale.  

Statele Unite s-au retras unilateral, anul trecut, din acordul prin care Iranul se angaja să îşi îngheţe programul nuclear. Washingtonul a reluat aplicarea sancţiunilor împotriva regimului de la Teheran, în domeniul petrolier şi financiar, şi a ameninţat că va sancţiona toate ţările şi companiile care achiziţionează petrol iranian.  

Oficiali iranieni au anunţat că se negociază cu Rusia şi China alternative pentru comerţul petrolier, în caz de eşec al eforturilor Uniunii Europene de a continua acordul. În acest caz, urmează ca Iranul să nu mai respecte limita de 3.76% pentru îmbogăţirea uraniului, convenită în 2015.  

Iată, mai jos, un articol scris de către decanul Facultății de Științe Politice din cadrul Universității Yildirim Beyazid din Ankara, prof.dr. Kudret BÜLBÜL. 

În lumea de astăzi au loc procese similare. Statele Unite par să nu mai aibă o poziție proeminentă în competiția globală la nivel economic, tehnologic, politic și principial (în ceea ce privește justiția, drepturile omului și poziția morală). Nici nu se așteaptă că SUA va reveni din nou în prim-plan în competiția globală în aceste domenii.

Din acest motiv, a presupune că SUA ar alege să-și sporească politicile anti-globalizare, introvertite, de intervenție economică și militară pentru a-și menține poziția de lider mondial,   nu ar fi o profeție. Istoria ne spune că astfel de politici protecționiste au consecințe distructive grave și din punctul de vedere al politicilor  constructive, fondatoare de ordine nu aduce țările respective în prim plan în concurența globală.

Observăm că politicile SUA de intervenție economică sau /și militară față de China, țările occidentale, țările latino-americane, precum și Turcia menite să escaladeze tensiunile se sporesc astăzi față de Iran. Retragerea unilaterală a SUA din acordul nuclear, embargourile împotriva Iranului, creșterea tensiunilor în Strâmtoarea Ormuz, acuzațiile reciproce dure sunt indicatorii concreți ai escaladării tensiunilor între ambele țări.

 SUA avertizează și amenință în mod constant cu privire la fabricarea armelor nucleare de către Iran. Bineînțeles nu poate fi aprobată deținerea de arme care pot pune capăt nu numai omenirii dar și tuturor speciilor, așa cum a făcut SUA în Japonia. Pe de altă parte cu cât este îngrijorător faptul că Iranul deține arme nucleare atât îngrijorează și deținerea de arme nucleare de către Israel, India, SUA și alte țări. A critica doar Iranul fără a observa armele chimice  deținute și  folosite în regiune în mare proporție de către Israel, nu este doar o atitudine neprincipială față de Iran.