Cu ocazia intervenției la un incendiu la un local, (aparatură electrică) un bărbat care consuma băuturi alcoolice la o masă a refuzat să iasă din incintă.  Bărbatul a fost somat, iar ca urmare a faptului că cel în cauză nu s-a supus indicațiilor și s-a manifestat recalcitrant, s-a procedat la evacuarea sa. Bărbatul a intrat în stop cardio-respirator, și deși i s-au efectuat manevre de resuscitare, bătrânul a murit…

…Așa sună comunicatul poliției din Pitești, livrat presei în cursul dimineții de vineri în cazul bătrânului de 63 de ani decedat în urma intervenției ”barbare” a câtorva polițiști piteșteni, caz  ce pare tras la indigo cu cel al lui George Floyd din SUA, cetățeanul de culoare care și-a găsit sfârșitul în cam același mod.

Bărbatul din Pitești ar fi murit după ce a fost aruncat cu violență la pământ și după ce poliţiştii i-ar fi pus picioarele pe cap, după cum spun martorii. Bărbatul avea asupra sa mai multe medicamente, dovadă a faptului că era suferind, aflat sub medicație.

 Jurnaliștii unui cotidian central menționau că purtătorul de cuvânt al Parchetului Argeş, Cătălin Arsene, i-a tratat cu sictir și cu cu indignare (Păi, tot el?). Dar ce așteptați de la vuvuzelele astea sparte, ale M.I.-ului, plătite din banii noștri ca să ne sfideze, ăăă?…Ce ați fi așteptat să vă spună, că doar ”corb la corb nu-și scoate ochii”!

Dincolo de comunicate, de miserupismul purtătorului de cuvânt al Poliției și de atitudinea animalică a polițiștilor care, așa cum am aflat, vor da socoteală acum pentru modul despotic în care au acționat, de neînțeles este însă atitudinea opiniei publice, a cetățenilor aflați la acel moment în cârciumă, sub ochii cărora s-au desfășurat acele scene de linșaj…

Vă puteți închipui niște oameni stând calmi la mese și sorbind dintr-o ciorbă de burtă, privind cu seninătate (ba poate și cu un soi de plăcere perversă), ca pe un spectacol de cabaret, scenele de extremă violență  desfășurate la doi pași de ei? Mai lipseau lăutarii pentru a completa cinismul scenelor ce s-au derulat sub privirile nepăsătoare ale consumatorilor. Și atunci, mă întreb retoric, oare ne mai putem numi oameni?

În Statele Unite, după gestul criminal al polițiștilor asupra cetățeanului de culoare, în mai puțin de 24 de ore un întreg continent s-a inflamat ieșind pe stradă și transformând revolta aproape într-un război civil. Ba mai mult, victima, a devenit în scurt timp, pentru multe alte state din Europa, un fel de simbol al nemulțumirilor cetățenilor față de abuzurile manifestate de reprezentanții instituțiilor statului și mai ales față de aceia ce au ca obiect de activitate actul coercitiv dus la extrem, fără niciun fel de justificare.

La noi, așa cum constatăm, poți fi strivit sub bocancul autorităților, ca un gândac de bucătărie, fără ca prea multă lume să se înghesuie să protesteze.

Mărirea prețului la energia electrică, acum câțiva ani în urmă, i-a sos pe vecinii noștri bulgari în stradă. Zilele acestea mărirea chiriilor în Germania, i-a scos pe nemți din case. La noi, cu câteva excepții, cetățenii rămân datori pe vecie mitului Mioriței, pasivi în fața iminenței destinului care ne amenință. ”Da’ de ce să ne împotrivim? Frigiderul e plin… în sticlă mai e vin… în casă e cald, ca să nu mai amintim că peste o oră  începe și serialul ăla turcesc…” Dacă mai ești și bugetar ce rost are să-ți faci probleme din cauza unor semeni, că vorba aia ”ce semeni aia vei aduna”!

Cam așa judecă bizonul din turmă, în timp ce politicienii știu că dacă omul are burta plină nu mai poate să judece. Iată de ce am devenit un stat de bugetari cu lefuri și privilegii aristocrate și de asistați social. În acest mod s-a ajuns ca cei din sistemul privat să muncească până la epuizare pentru a plăti regește o masă de vot pentru cei ce doresc să vină sau să se mențină la guvernare.

Despre ”milițienii” ăia cotonogari care au intervenit  la Pitești ca niște pitbuli turbați asupra acelui om (Dumnezeu să-l odihnească!) încerc să îmi suprim sentimentele, creștinește, lăsându-l pe Bunul Dumnezeu să judece.

În luna septembrie a anului 2020 niște golănași tot în uniformă, au torturat și privat de libertate, în zona Eroii Revoluţiei din Capitală, niște tineri care au avut neinspirata idee de a  le atrage atenţia agenţilor că nu poartă mască de protecţie şi că dau amenzi fără temei.

Una din victimele agenților, povestea că derbedeii ăia după ce i-au pus cătuşe la mâini, l-au lovit cu bastoanele, cu pumnii şi cu picioarele. De ce, atâta timp cât omul nu mai putea să riposteze? Păi pentru că pot și pentru că li se permite!  După ce fac o școală de numai 6 luni ca să știe să poarte un chipiu și o uniformă pe ei, sunt trimiși direct în stradă să se răstească la trecători și să dea amenzi. Iată de ce, din acel moment când au pus uniforma pe ei, ăștia se cred super eroi. Să nu le zici ceva că le sare muștarul și îți sar la jugulară.

Ciudat  este că deși nu  cunosc nimic despre foștii torționari, nici nu au citit în viața lor ceva despre ei, animalele astea în uniformă de polițiști se comportă  mai ceva decât bestiile acelea ce făceau legea așa cum doreau ei, în închisorile comuniste.

Astăzi s-a ajuns ca scopul pedepsirii persoanei de către organul de ordine să fie de fapt amuzamentul acestora, ceea ce ne face să credem că instituția ori este disperată în privința lipsei de cadre, ori e ordin ca toți scelerații să fie făcuți polițiști la apelul bocancilor. Poate de aceea s-ar impune, ca an de an, cei ce îmbracă această uniformă să fie supuși unui examen psihiatric în clinici de specialitate. Cu siguranță în acest mod numărul celor ce vor ajunge să ne ucidă în stradă pentru că i-am privit chiorâș se va diminua simțitor, lăsând loc adevăraților profesioniști care chiar știu să respecte cetățeanul, să-l dezarmeze de gândurile rele doar din vorbe fără să fie nevoie să îi strivească gâtul sub carâmbul cizmei.

Și probabil că vremurile acelea nu sunt departe căci observ deja tineri instruiți în rândul Poliției care cunosc foarte bine rostul butadei napoleoniene: ”Fiecare soldat poartă în raniță un baston de mareșal”. Din păcate majoritatea dintre ei sunt conduși de șefi pentru care planul de amenzi aplicate populației contează, și mai puțin imaginea de ansamblu al unei instituții create să ne apere și nicidecum să ne extermine.

Suntem cu puțin timp înaintea sărbătorii Învierii Domnului. Poate acest răgaz le va oferi momentul de grație tuturor acestor oameni în uniforme albastre, de a înțelege că nimeni nu are dreptul de a lua darul cel mai de preț dat de Bunul Dumnezeu: VIAȚA.

Și poate că odată cu acest moment de reflecție lăuntrică se va naște în noi dramul de atitudine civică, bobul acela încolțit în noi din dragostea de semeni și de revoltă față de acest val de toleranță ce ne-a paralizat simțurile, revoltă față de toate suferințele și nedreptățile la care sunt supuși semenii noștri, ce mâine ne-ar putea fi rude, prieteni sau chiar noi.

(Florian TINCU)