Omul este o ființă rațională, unică, diferențiată prin inteligență,  personalitate și conștiință de la un individ la altul, predispusă la altruism, dar și la trădări, într-un conglomerat de trăiri și de concepții de pe urma cărora rezultă o identitate.
Printre trăiri și rațiune există alegerea fiecaruia de a-și exprima sentimente, gânduri și preocupări,  în asentimentul celorlalți sau nu.
Unii dintre noi am trăit,  alții au învățat din cărțile de istorie despre un sentiment ciudat, perimat și deșănțat numit patriotism; un cuvânt neinteles, legat deseori de altul, mai mediatizat, numit Națională; care ce reprezintă?
O întâlnire periodică, forțată, inutilă și retrogradă în accepțiunea multora și deseori combătută prin scuze și explicații personale, profitabile. Există națională de fotbal, de handbal, de tenis, dar și de cultivatori de spanac și de stevie timpurie,  fiecare dintre acestea reunind cei mai valoroși sportivi sau cultivatori, remarcați în teren la echipele de club sau la comunitatea de zarzavagii fără frontiere.
Noi, românii am eșuat pe rând în noua față a sportului, la fotbal, la gimnastică, la handbal și, de curând, la tenis de câmp. Cand spun tenis de câmp mă refer la cel jucat pe zgură, pe iarba sau pe hard, dar și la cel jucat pe tarla, printre caprite și printre loboda crescută din belsug; fiecare după pregătire, după finanțare și după noroc. Din România s-au ridicat prin forțe proprii câteva tenismene valoroase ce si-au cizelat jocul, dar și -au umflat și conturile prin participarea la turnee de nivel WTA.
Au câștigat trofee, notorietate dar și respectul compatrioților și cel al iubitorilor de tenis de pretutindeni. Din când în când însă, printre telegramele si invitațiile la numeroasele turnee bănoase, se rătăcește și cate o telegramă în care, timid și cu speranțe tremurânde, Federația Romana de Tenis „invită” valorile rătăcite să participe la anumite turnee de calificare ale Naționalei.
O astfel de invitație, altfel numită selecționare, ar fi trebuit să le facă pe jucatoarele nominalizate să le sară inima din piept de mândrie și de bucurie; pt că sunt apreciate, recunoscute și selecționate de propria țară.
Cu siguranță, lui Halep și lui Cârstea li s-a făcut rău de la emoția provocată de această onoare, au sunat imediat antrenorul, impresarul și familia pentru a le împărtăși bucuria. Toate bune, până la un punct! În timp ce foloseau telefonul pentru a le da marea veste acestora, neatente si din cauza tremuratului provocat de emoții probabil, au alunecat lângă piscină pe gresia polineziana și s-au accidentat.
Durere, frustrare, lacrimi și atatea regrete! Toată România a plâns alături de ele! In durerea lor! A venit meciul cu Italia, echipă de pluton cu jucătoare clasate la mare distanță de valorile noastre în ierarhia WTA.
Naționala noastră a trebuit să improvizeze cu ceea ce (n-)a mai avut la fileu, iar rezultatul firesc a fost o simpla retrogradare într un eșalon inferior. Halep și Cârstea le-au transmis incurajari, felicitări pt efort, dar și bezele de la Sttutgart și de la Istanbul, locuri mirifice, biblice chiar, unde minunea recuperării celor două accidentate lângă piscină a fost mai mult decât incredibilă.
Suporterii înduioșati de faptul ca ele joacă la aceste turnee valoroase financiar străngând din dinți si suferind in teren pentru a-i face mândri,  vor fixa cu privirea și cu interes major televizoarele, pentru a trăi la intensitate maximă fiecare ghem, fiecare set și fiecare mie de euro câștigată cu trudă de „valoroasele” noastre jucătoare. C-asa-i românu!

Ion Ion