Carnea de somn sau de crap, de pe urmă pescuitului ilegal, ascunde surprize deloc plăcute pentru consumatori . Şi specialiştii italieni şi cei de la noi vorbesc despre o bioacumulare masivă în ţesuturile acestor peşti mari, preferaţi în ţările balcanice, dar pe care vest-europenii îi evită.

Nu avem în România o problemă de sănătate publică, cel puţin nu oficial. Intoxicarea cu metale grele există chiar şi atunci când valorile depistate la laborator nu depăşesc limitele maxim admise. Medicii au diagnosticat români care consumă regulat, pește contaminat, de 4 sau chiar 5 ori pe săptămână. Simptomele pot apărea după 2 sau 3 ani, şi induc pacienţii în eroare. Biologii italieni ne-au prezentat dovezi clare, analize de laborator care arată că peştele trimis în ţara noastră, de pe urma braconajului, e de fapt un peşte toxic. Un peşte prins în ape poluate, în fluviul Po, unde până şi scăldatul este  interzis de către autorităţile italiene!

Peștele preferat de braconierri este reprezentat de crap dar și de  plătică, amur și mai presus de toate, de somn. Regele fluviului, prădătorul superm al acestor ape e din păcate şi cel mai poluat, susţin specialiştii:    Am descoperit la alte analize şi prezenţa DTT-ului, deşi e o substanţă interzisă de mai mulţi ani. Acești peşti, care sunt în vârful piramidei alimentare, somnul e un super prădător, mănâncă tot ce e sub el, el acumulează, sunt peşti care trăiesc mulţi ani, sunt longevivi, acumulând toate aceste substanţe periculoase şi tu îi mănânci carnea, preiei tu aceste substanţe în organismul tău.

Marco Falciano, voluntar: ″În toată provincia Ferrara, şi pe tot cursul fluviului Po, apele sunt poluate. Vorbim de o apă în care e interzis scăldatul, nici nu poţi face baie, din cauza bacteriilor. Poluarea vine în principal de la oraşele mari, dar şi de la agricultura intensivă şi de la fermele de păsări şi animale. ”

 

Biologii spun că peştii maturi au cea mai afectată carne, deşi în România sunt la mare căutare burţile de somn gras şi de talie mare. Aceşti monştri de apă dulce sunt la mare căutare în bucătăriile de la noi, pentru că au carne albă, dulce, gustoasă, fără oase şi este o carne grasă, excelentă pentru diverse reţete pescăreşti. Burta de somn se foloseşte la diverse ciorbe, dar şi făcută pe plita încinsă ori în multe alte preparate. Italienii preferă să consume peşte de apă sărată. Ei nu sunt interesaţi să mănânce astfel de peşti de apă dulce, căutaţi în România.Preşedintele provinciei Rovigo vorbeşte însă şi de un alt pericol. UN fost carabineer  aminteşte de cazuri mai vechi în care în peşti mari, puşi la gheaţă, au fost introduse droguri, mai ales pentru că mirosul de pește induce în eroare câinii antrenaţi ai poliţiei. Fostul oficial italian sugerează că asta ar putea fi o cale de a introduce uşor în România stupefiante de pe piaţa neagră a Italiei, care abundă în astfel de substanţe interzise.

Unde ajunge peștele poluat

Am vrut să vedem şi ce se întâmplă în România, odată ce peştele ajunge la noi. Odată ajuns în România, somnul şi crapul italian îşi pierd urma, prin vitrine şi galantare, unde există şi peste românesc. E drept că exemplarele de somn de la noi sunt ceva mai mici, însă când peştele e tăiat, consumatorul nu mai poate şti dacă burta de somn sau fileul de crap sunt de la noi sau din ape poluate de peste hotare. Peştele de import, cu probleme, e greu de identificat odată ce intră pe circuitul restaurantelor, unde somnul mare e filetat şi băgat în diverse sortimente. Radu Manolache, proprietar de  cherhana spune: “90% din peştele de apă dulce din România provine din import! În situaţia în care 25 % din suprafaţa piscicolă a Uniunii Europene se afla în România.”

În România 90% din peştele de apă dulce, vândut şi consumat, provine din import şi doar 10% din România. Un importator e obligat să ducă lunar, la analiză, la ANSVSA, eşantioane din marfa adusă de peste hotare. Doar că îşi alege el ce duce la laborator şi nu ar avea niciun interes să ducă o carne cu metale grele, preferând să ducă dintr-un lot pe care îl ştie corespunzător.

Peştele este albit în acte

Odată ajuns în România, peştele este albit în acte,  iar poliţia economică nu îşi mai poate da seama dacă provine din zone poluate. Doar o analiză de laborator minuţioasă, aşa cum au făcut biologii din Italia, îţi poate arăta că e vorba de un peşte care trebuie mâncat. Însă aceste analize costă, şi la noi autorităţile din domeniul sănătăţii publice le fac selectiv, la intervale mari de timp. Biologii Secţiei de Piscicultura de la Galaţi au analizat comparativ carne de somn pescuit în Dunăre cu somn adus din Italia. Diferenţele sunt uriaşe în primul rând în privinţa cantităţii de PLUMB, care în peştele din Po e mult mai mare. Problema e că simptomele apar mai târziu în cazul intoxicării cu mercur şi plumb. Asta în timp ce consumatorii considera ca peştele e mai sănătos decât carnea de porc sau pui. Ce facem în acest caz? Ce pește alegem pentru masă? Până lucrrurile se vor liniști cumpărați pește din bălțile autohtone și pește de mare…!

(Jurnal)