veste-proasta-pentru-parinti-ce-se-va-intampla-cu-alocatia-de-stat-pentru-copii-in-2014-18465575Un studiu lansat  de un ONG arată un adevăr dur şi de necrezut. Peste  jumătate dintre copiii din România (51%) se află în risc de sărăcie sau excluziune socială.  Fenomenul are consecinţe grave pe termen lung, nu doar asupra copilului, ci asupra întregii societăţi. 

Raportul european asupra riscului de sărăcie şi excluziune socială, prezentat  Guvernului de către organizaţia Salvaţi Copiii în cadrul unui grup de lucru la care participă reprezentanţi ai autorităţilor decidente, ai Băncii Mondiale şi ai Comisiei Europene, precum şi alţi specialişti din mediul academic şi neguvernamental, subliniază faptul că sărăcia educaţională tinde să se transmită de la o generaţie la alta.

„Ne aflăm în faţa unui cerc vicios, pentru că lipsurile materiale provoacă sărăcia educaţională, iar aceasta din urmă întreţine şi perpetuează lipsurile materiale. Decalajul se transmite de la părinţi la copii şi din această perspectivă vorbim despre un fenomen social costisitor care afectează întreaga societate” – a explicat Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv Salvaţi Copiii România. 

Potrivit acesteia, unul dintre factorii care determină dacă un copil trăieşte sau nu în sărăcie este statutul ocupaţional al părinţilor. Un loc de muncă sigur, cu un venit adecvat, şi nu doar simpla participare pe piaţa muncii, este esenţial pentru ca părinţii să le poată oferi copiilor lor un nivel de trai corespunzător. 

Copiii care trăiesc în familii cu o intensitate foarte scăzută a muncii au un risc de sărăcie (adică trăiesc în familii cu un venit disponibil mai mic de 60% din media naţională a veniturilor) şi excluziune socială cu 54% mai ridicat decât cei din familiile cu o intensitate ridicată a muncii.

Diferenţa este de 60% sau mai mare în 12 ţări europene, depăşind 80% în ţări ca Slovenia şi Slovacia. 

Statutul ocupaţional al părinţilor depinde, la rândul lui, de nivelul de educaţie al acestora. În toate ţările europene (cu excepţia Islandei), diferenţa în ceea ce priveşte ponderea copiilor în risc de sărăcie sau excluziune socială între cei cu părinţi cu nivel scăzut de educaţie şi cei cu părinţi cu nivel mediu de educaţie este de 30 de puncte procentuale, depăşind 40% în 25 de ţări europene. În Slovacia, Ungaria, România şi Cehia, decalajul este de aproximativ 80%. 

Criza economică şi financiară din ultimii ani a agravat decalajele. Inegalitatea este principala cauză a sărăciei şi excluziunii sociale a copiilor. 

În prezent, 10% dintre gospodăriile din Europa câştigă 31% din veniturile totale şi deţin peste 50% din bogăţia totală, iar falia dintre bogaţi şi săraci se adânceşte în multe ţări. Astfel, o parte tot mai mare a bogăţiei este concentrată într-o mică parte a societăţii, iar tot mai puţine familii care muncesc îşi permit să investească în oportunităţi pentru copiii lor.  

În 11 ţări din Europa, acoperirea serviciilor de îngrijire a copiilor de 0-3 ani este sub 20%, iar în Slovacia, Polonia, Cehia şi România, este de sub 10%. În România, Polonia şi Croaţia, peste 50% dintre copii nu frecventează învăţământul preşcolar.

(Jurnal)