Ultima acțiune a Muzeului județean de istorie – ”Teohari Antonescu” , intitulată  ”Expoziția români și bulgari în războiul de la  1877-1878”, a relevat un lucru extrem de trist și de neînțeles: lipsa totală de participare a profesorilor de specialitate și în același timp al elevilor din clasele în care se predă această materie, istoria. Întrebați care este explicația acestui absenteism total, lucrătorii Muzeului giurgiuvean ne spuneau că acest fenomen dăinuie de multă vreme în Municipiu și că de ani buni nu a mai fost zărit picior de profesor de istorie în această instituție susținută cu mari eforturi  atât din partea autorităților cât și al salariaților Muzeului.

Deși se vorbește tot mai des despre o nouă abordare a sistemului de predare, modernă, adaptată  dorinței  tinerilor privind  modul de asimilare a cunoștințelor, mulți dintre profesori par total dezintereresați, rezumându-se la același sistem anchilozat de predare la clasă.

Cu siguranță unii vor spune că suntem nostalgici după perioada ”optzecistă”, dar nu putem să nu  ne amintim de ”orele-atelier” pe care profesorii de atunci le predau elevilor .  Lecții de economie predate prin halele de producție ale unor fabrici, istoria  prin muzee, chimia în  laboratoare ,  marile teme ale operelor literare fiind memorate de pe peliculele ce rulau la acea vreme în cinematografe.

Eficiența era maximă . Profesorii aveau certitudinea că elevul rămâne cu ceva. Iată de ce am rămas cu un gust amar văzând joi, 6 iunie, , la prânz, în holul de la etaj al Muzeului județean, câțiva jurnaliști , alături de o mână de salariați ai Bibliotecii județene , de oaspeții veniți de peste Dunăre și o parte din angajații instituției organizatoare a expoziției.  Instinctiv ne-am întrebat , justificat, unde sunt cei cărora li se adresează în mod direct această lecție: elevii și respectiv profesorii de istorie al acestora?

Reforma în Educație, în sistemul de învățământ din România nu se va realiza doar stând la catedră. Nu am văzut încă profesori care să predea această disciplină fascinantă dintre ruinele cetății lui Mircea… Nimeni până acum nu a avut, din câte știm,  îndrăzneala de a preda lupta de la Călugăreni chiar de pe platoul desfășurat al acestei localități, nu departe de Giurgiu. Cu siguranță se vor găsi profesori care vor întreba retoric : ”- Dar cu ce ați vrea să ajungem acolo?” Vă spunem tot noi:  Cu aceleași mijloace de transport cu care partidele își deplasează votanții la urne, în ziua votului!

Iar din câte știm fiecare comună a fost dotată cu autobuze pentru deplasarea elevilor la cursuri , ce sunt folosite deseori – așa cum am constatat personal –  pentru deplasarea participanților la locul de desfășurare al unor  manifestări cu scop recreativ : nunți, botezuri, onomastici, ruperi de turtă, etc.

Întrebarea care  rămâne, este unde  sunt profesorii de istorie , dacă prin muzee nu-i mai întâlnești cu…veacul?!  Ce oare  îi ține departe de muzee…?

(Florian Tincu)