La scurt timp după difuzarea știrii că Elena Udrea, împreună cu prietena ei Alina Bica au fost reținute de Interpol în Costa Rica , pe toate posturile de televiziune au început comentariile. Din tot șirul părerilor exprimate în legătură cu acest eveniment am reținut una ce mi s-a părut extrem de nocivă în contextul concluziei ce s-ar putea desprinde din ea .
Cineva se întreba retoric în ce mod ne afectează faptul că Elena Udrea va fi sau nu extrădată și care este până la urmă câștigul material al României în urma acestui demers al autorităților române.
Dincolo de faptul că cele două fugare au creat prejudicii materiale majore statului român, fiind etichetate de justiție ca evazioniste, nu putem trece peste aspectul moral, dezolant și deloc onorant al acestui caz. Răspunzând într-un fel nedumeririi celui amintit mai sus, hai să vedem ce ar putea înțelege simplul cetățean, în cazul în care cele două inculpate ar fi lăsate în pace să trăiască până la adânci bâtrâneți prin acele destinații exotice…
În primul rând că pentru a trăi bine trebuie mai întâi de toate să devalizezi statul prin orice mijloace și din orice funcție, chiar și din aceea de ministru, deși multora le-ar părea ciudat ca dintr-o astfel de postură să dorești și mai mult…
Cetățeanul ar mai putea înțelege că având câteva zeci de milioane de euro la valijoară îți va fi foarte ușor să poți corupe pe orice funcționar de stat. Mai întâi pe polițiștii ce trebuiau să te supravegheze să nu ieși din țară după ce ai fost condamnat cu închisoarea, apoi pe funcționarii de la graniță pentru a te ajuta să treci granița neobservat și fără ca cineva să mai poată lua vreo măsură…
În cele din urmă, din aceleași milioane să poți plăti o serie de alți funcționari din rândul autorităților din țara în care te-ai stabilit , pentru a-ți elibera un certificat de azilant de orice fel…
Cetățeanul onest , cu frică de justiție și de Dumnezeu ar mai putea să înțeleagă că din milioanele alea de euro poți plăti bine orice avocat cu notorietate care să te apere și care să dea declarații belicoase presei despre nevinovăția ta, vorbind multor gură-cască, la ore de maximă audiență despre câtă suferință ai îndurat tu pe plajele alea însorite tot timpul anului și cât de greu ți-a fost să înduri presiunea gândului că într-o zi vei fi nevoit să te întorci acasă ca să dai socoteală pentru ”nevinovăția” ta.
Cetățeanul ar mai putea să înțeleagă că datorită milioanelor alea de euro funcționarii ce se ocupă cu extrădarea ta se vor mișca greu sub arșița acelui soare tropical, așa că procedurile de completare a documentelor vor fi tot mai lungi , mai istovitoare…pentru ei, și că totul ar putea dura chiar ani și ani…
În cazul în care Elena Udrea și Alina Bica ar fi lăsate în pace , să trăiască până la adânci bâtrâneți prin cele destinații exotice, așa cum era de părere individul ăla de care aminteam mai sus, simplul cetățean ar putea crede că în România , la adăpostul unor milioane furate de la stat, poți visa liber la fericire fără a face măcar o zi de pușcărie.
Urmând acest scenariu, în cazul celor două fugare reținute zilele acestea de Interpol , justiția ar putea constata, după multe tergiversări și amânări , că termenul pedepsei pe care Elena Udrea și Alina Bica trebuiau să o ispășească a expirat și că își pot relua locul într-o societate în care, așa cum mai afirmam și cu altă ocazie, părerea tot mai generală este că astăzi, cine fură de la stat nu mai e considerat hoț ci…șmecher!
(Florian Tincu)