COVID-19 este o boală care poate avea evoluții imprevizibile, într-un termen extrem de scurt, avertizează medicii. Saturația oxigenului din sânge este unul dintre cei mai importanți factori în monitorizarea unui pacient confirmat cu SARS-CoV-2, fie el și ușor simptomatic.

Managerul Institului „Marius Nasta”, Beatrice Mahler, a explicat într-o intervenție la Digi24 că saturația oxigenului se măsoară cu niște aparate simple, care se găsesc în farmacii, sau chiar și cu ajutorul unor aplicații pe smartphone. Ele pot fi folosite eficient acasă și ne pot salva viața. În lipsa acestora, există, însă, și alte mijloace, la îndemâna oricui, de a-și verifica respirația.

Numărul optim de respirații pe minut

Dacă un pacient a fost diagnosticat cu COVID-19, dar are o formă ușoară și stă acasă, izolat, trebuie să-și monitorizeze starea de sănătate. Ce are de urmărit?

În primul rând, temperatura. Însă o temperatură înaltă, chiar și de 39 de grade, NU înseamnă un risc de evoluție severă a bolii, a explicat Beatrice Mahler.

Un parametru care însă poate să indice o eventuală evoluție nefavorabilă este numărul de repirații într-un minut. În mod normal trebuie să avem 18 respirații într-un minut.

Când deja numărul de respirații ajunge la 30, avem deja o problemă care să ne facă să chemăm ambulanța la domiciliu și să mergem la primul spital, spune dr. Beatrice Mahler.

Când trebuie să ne îngrijorăm

De regulă, această frecvență respiratorie, care este cuantificabilă, se asociază cu o scădere a saturației de oxigen, dar probabil că nu toți avem la îndemână un pulsoximetru – sunt acele aparate mici, care se prind de un deget cu un clips și care măsoară nivelul de oxigen din sânge. Sunt foarte utile, cu o mențiune: acest aparat trebuie lăsat să se stabilizeze cam un minut pentru a vedea valoarea reală a saturației. Are un senzor care are nevoie de multe ori de câteva secunde pentru a monitoriza exact valoarea de oxigen cu care este încărcată hemoglobina, a explicat dr. Beatrice Mahler, managerul Institutului „Marius Nasta” din Capitală.

În afară de acele dispozitive pe deget, telefoanele noi au unele aplicații care pot să determine această valoare a saturației și care ne permit să ne monitorizăm starea și acasă.

Trebuie știut, de asemenea, că valoarea normală a saturației de oxigen NU este sută la sută. Trebuie să ne facem probleme atunci când saturația scade sub 93 la sută și când pulsul crește peste 100.

Alte semnale de alarmă. Când sunăm la 112

În lipsa unor astfel de mijloace, măsurarea frecvenței respiratorii și a gradului de oboseală atunci când facem activități obișnuite ne poate fi de ajutor.

Un semnal de alarmă este atunci când începem să facem cu dificultate anumite activități simple, de exemplu o deplasare de 100 de metri. Sigur, dacă trebuie să stăm izolați în casă, nu avem cum să parcurgem 100 de metri, însă procesul simplu de îmbrăcare și de dezbrăcare pe care îl realizăm acasă s-ar putea face cu o dificultate mult mai mare și respirăm mult mai greu. Avem nevoie de timp să ne odihnim după ce ne îmbrăcăm sau după ce ne dezbrăcăm.

Infecția dată de virus se repercutează prima dată asupra plămânului și atunci o modificare a saturației ne indică faptul că boala evoluează și că trebuie să ne adresăm medicului. O saturație sub 93 trebuie să producă îngrijorare și trebuie să ne determine să apelăm imediat serviciul 112 și trebuie să spunem la telefon: am o saturație sub 93 – 92, 91, ceea ce va determina serviciul să trimită cât mai rapid o ambulanță care să ducă pacientul la spital. Deci, o saturație scăzută, sub 93, înseamnă telefon la 112 și prezentarea rapidă la un spital, pentru că nevoia de oxigen din acel moment trebuie să fie acordată și trebuie să fie permanentă, a subliniat dr. Mahler.

Când apare insuficiența respiratorie severă

„Când acest procent de oxigenare scade sub 93 la sută, în interiorul corpului nostru, proteinele care sunt sintetizate de organism ca răspuns la inflamație încep să ocupe acei săculeți de aer (din plămân) și practic oxigenul pe care noi îl introducem în organism în momentul în care tragem aer în piept nu mai reușește să ajungă în sânge. Prin urmare, organele noastre nu mai sunt oxigenate eficient și atunci apar și alte procese care pot să ducă la deteriorarea rapidă a organismului.

Însă și de la această saturație de 93 avem niște praguri care trebuie atent monitorizate. De multe ori, colegii mei povestesc de saturație de 33 la sută, de 55 la sută. În momentul în care saturația scade sub 87 la sută, pacientul se află într-o formă de insuficiență respiratorie severă, în care nevoia de oxigen este iminentă. De aceea și în reportajele pe care le-ați prezentat, din Italia, pacienții erau ajutați cu butelii de oxigen acolo unde erau, pentru că cel mai important tratament este oxigenul și trebuie administrat din primul moment”, a explicat dr. Beatrice Mahler.

(Jurnal)