Anul acesta, Statele Unite ale Americii împlinesc 240 de ani de la obținerea Independenței, pe care o sărbătoresc cu focuri de artificii, grătare, petreceri și meciuri de baseball, alături de familie.
În 1776, 13 colonii americane (Delaware, Pennsylvania, New Jersey, Georgia, Connecticut, Massachusetts Bay, Maryland, South Carolina, New Hampshire, Virginia, New York, North Carolina, Rhode Island, Providence Plantations) și-au proclamat suveranitatea, constituindu-se într-o nouă națiune, în afara influenței Imperiului Britanic.
Iată cum sună Preambulul declarației de independență: ”Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre oameni, izvorând puterile lor doar din consimțământul celor guvernați, Că atunci când orice Formă de Guvernare devine distructivă acestor scopuri, este dreptul poporului de a o modifica sau elimina, și să instituie nouă Guvernare, stabilindu-i fundația pe astfel de principii și organizandu-i puterile în asemenea formă, încât să le pară lor cel mai probabil să producă Siguranță și Fericire. ”
Când au izbucnit primele bătălii ale Războiului de Independenţă, în aprilie 1775, puţini colonişti doreau independenţa faţă de Marea Britanie, iar cei care o voiau erau consideraţi radicali. Un an mai târziu, înflăcăraţi de ideile revoluţionare ale activistului radical Thomas Paine şi afectaţi de înmulţirea taxelor impuse de Coroana Britanică, tot mai mulţi americani au început să susţină cauza independenţei.
În 7 iunie 1776, când Congresul s-a întrunit în Philadelphia, delegatul Virginiei, Richard Henry Lee, a înaintat o moţiune prin care cerea independenţa coloniilor. După dezbateri aprinse, Congresul a amânat votul rezoluţiei propuse de Lee, dar a desemnat un comitet format din cinci politicieni, Thoms Jefferson, John Adams, Roger Sherman, Benjamin Franklin şi Robert R. Livingston, care să justifice într-o declaraţie oficială separarea de Marea Britanie.
În 2 iulie, Congresul a votat aproape în unanimitate pentru rezoluţia de independenţă a lui Lee. Două zile mai târziu, Congresul a adoptat în mod oficial Declaraţia de Independenţă, care, în mare parte, fusese scrisă de Thomas Jefferson. Deşi votul pentru independenţă a avut loc în 2 iulie, 4 iulie a rămas ziua în care americanii îşi aniversează independenţa.
Înainte de revoluţie, coloniştii obişnuiau să serbeze în fiecare an ziua de naştere a regelui Marii Britanii, prin focuri de tabără, procesiuni şi discursuri. În vara lui 1776, câţiva colonişti au sărbătorit obţinerea independenţei prin înmormântarea batjocoritoare a regelui George al III-lea, gest ce simboliza triumful libertăţii şi sfârşitul puterii regale în colonii.
În primii ani de după proclamarea independenţei, americanii au sărbătorit cu cititri publice ale Declaraţiei, focuri de tabără, rafale de muschete şi tunuri. De precizta că Philadelphia a organizat prima comemorare a Independenţei în data de 4 iulie 1877.
Ne folosim și noi de acest prilej pentru a ura poporului american prosperitate, pace și o relație permanent caldă cu România și conaționalii noștri ai căror bunici și străbunici au visat toată viața clipa când vor veni americanii! God bless America!
(Jurnal)