Românul plecat la cumpărături, care are de gând să ia un peşte, primul care îi vine în minte este pangasiusul. Este ieftin, nu are oase şi nici nu prea are gust şi miros pregnant de peşte. Însă nu știe cât e de toxic acest pește…

Poate că dacă ați şti de unde provine acest peşte, nu v-ați mai încumeta să îl consumați, chiar dacă e aşa de ieftin.

Această specie hibrid de peşte provine din apele Vietnamului, mai exact din râul Mekong, cel mai poluat din cauza numeroaselor fabrici din apropierea acestuia, ale căror deşeuri ajung frecvent în apă.

De fapt, Pangasiusul nu a fost lăsat de mama-natură în aceste ape, el este o încrucişare între mai multe specii de peşte, care are o toleranţă extrem de crescută la toxinele prezente în apa cu pricina, hrănindu-se cu acestea, în aşa fel încât curăţă apa de toate murdăriile.

Astfel, peştele nu face altceva decât să se hrănească toată viaţa cu toxine, bacterii şi microorganisme, dar şi resturi de peşti morţi, uscaţi şi măcinaţi sub forma unei pudre. Nu degeaba i se mai spune şi peştele sanitar…

Mai mult decât atât, există zvonuri conform cărora cererea de Pangasius a devenit atât de mare încât s-a apelat la injectarea cu hormoni proveniţi din urină deshidratată, pentru că în urma acestui proces s-a constatat că peştii cresc mai repede şi au carnea mai pufoasă.

Cu toate acestea, autorităţile nici nu infirmă, nici nu confirmă aceste acuzaţii la adresa peştelui insalubru. Rămâne la latitudinea noastră, a consumatorilor, să decidem ce e sau nu adevărat şi ce punem în coşul de cumpărături data viitoare când mergem la supermarket.

(Jurnal)