O companie românească își pune fabrica la dispoziția Armatei și propune transformarea unei platforme industriale într-un punct de producție pentru „drone” și componente militare. Să fie oare acesta începutul unei noi industrii de apărare: „Fabricat în România”?
România caută soluții pentru a-și întări industria națională de apărare, iar o propunere venită de la Curtea de Argeș atrage atenția. AETA SA, compania cunoscută pentru tradiția Electroargeș, a transmis Ministerului Apărării Naționale că este pregătită să intre în producția de componente pentru drone și alte echipamente militare.
Demersul companiei vine într-un moment în care dronele au devenit unele dintre cele mai importante tehnologii utilizate în conflictele moderne. Războiul din Ucraina a demonstrat cât de rapid s-a schimbat câmpul de luptă și cât de importantă este capacitatea unei țări de a produce, repara și înlocui rapid astfel de sisteme.
De la aspiratoare la drone. O reconversie industrială spectaculoasă
AETA nu este o companie nouă, ci una cu o istorie industrială de peste cinci decenii. Fabrica de la Curtea de Argeș dispune de 37 de mașini de injecție pentru mase plastice, spații industriale de peste 33.000 de metri pătrați, o hală nouă de 3.000 de metri pătrați, dar și instalații pentru extrudare, vopsire, sudură laser și asamblare. Iar aici apare legătura cu dronele.
Multe dintre componentele exterioare ale unei drone moderne sunt realizate din polimeri tehnici și materiale compozite. Fuzelajele, carenajele, brațele, elicele, compartimentele pentru electronice sau anumite elemente de aterizare pot fi produse prin tehnologii pe care compania spune că le deține deja. Asta înseamnă că o parte din infrastructura necesară există deja în România.
România nu trebuie să importe fiecare componentă
Miza unei asemenea transformări este mai mare decât simpla producție a unor drone. Un aparat militar modern este rezultatul colaborării dintre mai multe domenii: mecanică, electronică, software, comunicații, senzori, motoare, baterii și materiale speciale. De aceea, România ar putea construi treptat un ecosistem național al dronelor, în care mai multe companii să producă diferite componente, iar acestea să fie integrate într-un produs final destinat Armatei.
AETA ar putea ocupa o nișă importantă prin producția componentelor din materiale plastice și tehnice, în timp ce alte companii românești ar putea furniza electronica, motoarele, sistemele de comunicații sau software-ul.
Fabrica a mai fost chemată la datorie în timpul pandemiei
Compania își amintește și de experiența din 2020, când s-a implicat într-un proiect pentru realizarea unui ventilator mecanic destinat secțiilor ATI, alături de Automobile Dacia-Renault, Universitatea din Pitești și Senior Software. Proiectul nu a fost valorificat în cele din urmă, însă demonstra că industria românească poate reacționa atunci când apare o situație de urgență națională.
Acum, provocarea este diferită: nu mai vorbim despre o urgență medicală, ci despre securitatea și capacitatea de apărare a României.
„Avem tehnologia, puterea financiară și forța de muncă”
Directorul executiv al AETA, Cătălin Tița, consideră că societatea are resursele necesare pentru a face pasul spre industria de apărare și spune că, dacă vor apărea proiecte noi, acestea ar putea genera și locuri de muncă suplimentare. Compania a cerut Ministerului Apărării o vizită tehnică la fabrică, includerea sa în cartografierea furnizorilor români și identificarea unui prim proiect-pilot. Deocamdată, nu există o decizie privind producția efectivă de drone la Curtea de Argeș. Mingea este acum în terenul autorităților.
O oportunitate pentru industria românească
Dacă propunerea va fi acceptată și urmată de proiecte concrete, cazul AETA ar putea reprezenta un model pentru alte fabrici românești. România are încă infrastructură industrială, specialiști, ingineri și capacități de producție care pot fi adaptate noilor tehnologii. Iar industria dronelor ar putea deveni unul dintre domeniile în care aceste resurse să fie valorificate. De la aspiratoare la drone militare poate părea un salt uriaș. Dar, într-o lume în care tehnologia militară se schimbă de la o zi la alta, adevărata întrebare este dacă România va avea curajul să-și transforme fabricile în adevărate arsenale tehnologice.
Și astfel, vrem nu vrem, ajungem la un banc care a circulat multă vreme la noi, în timpul regimului comunist, cu un salariat de la fabrica de mașini de cusut de la Cugir care se plânge maistrului său că de trei luni încearcă să monteze o mașină de cusut, la el acasă, dar mereu îi iese o mitralieră!
