Cu doar două zile în urmă urmăream consternate, pe un post de televiziune, declarația liberalei Ralucăi Turcan. Încadrată de Dan Barna, liderul USR, și de Eugen Tomac, președintele PMP, Raluca Turcan a explicat, vizibil afectată, cum pentru funcția de președinte al Camerei Deputaților a fost propusă, conform opțiunii partidelor din Opoziție,  chiar ea, Raluca Turcan:

E nevoie de o gură de oxigen pentru mediul de afaceri, care a fost victimă colaterală. Momentul desemnării președintelui cdep este un moment care poate să pună bazele acestei agende reformatoare. Ne-am bucurat astăzi să ajungem la un numitor comun. Susținem un candidat comun, în persoana mea pentru funcția de președinte al Camerei Deputaților”.

Cum, Doamne iartă-mă, poți comite impietatea de a nu-i lăsa pe colegi să te anunțe, ci să te anunți singură ocupanta funcției celui de-al treilea om în stat.

Este de-a dreptul penibil! Un gest care spune multe despre graba cu care liberalii s-au văzut imediat după aflarea rezultatelor din alegerile din 26 mai, cocoțați pe funcții,  fără a lua în calcul șansele contracandidaților, dar nici neprevăzutul, nici scenariile de culise din Parlament, și nici cabalele colegilor (unii dintre aceștia chiar liberali, se pare).

În consecință funcția de președinte al Camerei Deputaților , în care tocmai se ”autodeclarase”  Raluca Turcan, a revenit până la urmă  lui…Marcel Ciolacu!

Căci în politica dâmbovițeană este știut: nimic  nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine… se nimerește!

(Florian Tincu)