Cu câteva minute înainte de miezul nopții de 31 decembrie 2020 spre 1 ianuarie 2021, Giurgiu a început pur și simplu să fiarbă…În timp ce pe cer explodau artificiile , aerul a căpătat încet, încet un puternic iz de pucioasă, zgomotul petardelor creând o atmosferă specifică filmelor de război.
Niciodată probabil nu s-a folosit la Giurgiu atâta cantitate pirotehnică ca în această noapte dintre ani. Oamenii s-au descătușat, folosind întreaga lor energie în exploatarea optimă a acestui moment. Pur și simplu bolta cerească a luat foc, fiind sfâșiată de lumini multicolore…
Părea că deodată locuitorii acestui oraș au dorit să ardă toate necazurile și temerile pe care Pandemia le-a strecurat-o, de-a lungul abia trecutului an, în gânduri, în suflete , în viața lor de zi cu zi. Totul s-a transformat în câteva clipe, într-un strigăt de disperare al acestei comunități, sătulă de restricții, de purtatul măștilor, de respectarea permanentă a măsurilor ce trebuiau să o scutească de a trece în vreun fel prin coșmarul Coronavirusului.
Sute, poate mii de giurgiuveni au putut fi văzuți , ieșind la ferestre, pe balcoane, ținând în mână artificii , sticle cu șampanie, dornici de a marca, în singurătatea impusă de situația delicată în care ne găsim, părăsirea celui mai trist an al secolului acestuia, probabil, pentru o întreagă planetă.
Aceste scene parcă desprinse dintr-un film ”de război” s-au continuat mult, dincolo de miezul nopții…Ceasul arăta ora 00.30 și lucrurile păreau că de abia sunt la începutul desfășurării lor. Vacarmul a fost total, acestuia alăturându-i-se țiuitul instalațiilor de securitate ale autoturismelor și ale unor magazine care s-au declanșat automat la contactul senzorilor cu zgomotul asurzitor de afară.
Așa au trecut locatarii Cartierelor Tineretului și de pe șoseaua București peste miezul nopții, în anul 2021. Deși scenele descrise ar putea părea unora puțin înfricoșătoare, ele au marcat, printr-o atmosferă încărcată , ochi, de adrenalină, doza de optimism cu care mulți dintre giurgiuveni au încercat să se încarce parcă , de energiile Universului.
Nu știm cum a fost în restul Municipiului, dar în mare parte din zona de blocuri, pe care v-am descris-o mai sus, lucrurile au decurs ca într-un stat cu adevărat civilizat al Europei.
De remarcat că după ora 1.00, cel puțin în zonele de care aminteam, s-a așternut o liniște adâncă, parcă menită să marcheze acest început de an amputat de petrecerile de altădată, de zgomotul chefliilor întorși, la orele dimineții de la petrecerile din restaurantele orașului sau de la cele consumate cu prietenii.
Și a venit anul 2021 în care cu toții sperăm că vom avea voie să ieșim din case după ora 23.00, că ne vom putea întâlni și îmbrățișa cu prietenii, că vom petrece zilele aniversare, fără restricții, cu familia , că vom putea să ne căsătorim sau boteza copiii cu toți cei apropiați, nicidecum limitați la un număr de persoane, că vom reîncepe să ne ne facem planuri unde să ne petrecem concediile, să ne programăm călătoriile la care am visat, oriunde și oricând…Un an în care să nu mai trăim cu frică atunci când cineva se apropie de noi cu mâna întinsă, încălcând limita distanței sociale, admise, un an în care să ne trimitem copiii la școală fără teama că se întorc bolnavi, un an în care să ne bucurăm de relația cu părinții și bunicii noștri fără să intrăm în panică la primul lor strănut sau la un banal exces de tuse…
Anul 2021 este un an în care mulți speră că odată cu vaccinul promis să ne reluăm viața pe are am avut-o odată, lucru care cu siguranță nu va mai fi posibil prea curând. Este un an în care ne vom reevalua cu toții șansele de supraviețuire socială în cazuri de criză, exercițiu la care ( hai să recunoaștem!), n-am recurs decât foarte puțini dintre noi. Va fi un an în care cu toții sperăm să ne petrecem din nou zilele însorite la terase, la un grătar , la iarbă verde sau la piscină…Dumnezeu să ne ajute ca toate aceste lucruri să devină realitate.
Înainte de a încheia însă acest periplu printre speranțele giurgiuvenilor, și nu numai , al întregii acestei lumi, în anul 2021, nu avem voie să îi uităm pe cei care au pierit în acest dramatic efort de a se salva de virusul ucigător și nici pe cei care s-au sacrificat pentru a-și putea ajuta semenii să supraviețuiască (medici, asistente, ambulanțieri, cadre ale armatei, salariați ai multor instituții și mulți, mulți alții). Dumnezeu să îi ierte pe cei pieriți, dându-le tărie familiilor îndurerate ale acestora de a putea merge mai departe în ciuda rănii de nevindecat pe care ne-a lăsat-o tuturor această Pandemie. Dumnezeu să îi ajute în continuare pe cei care ne-au dat o mână de ajutor, mână ce a însemnat viață!
Dragi concetățeni, dragii mei giurgiuveni, pentru anul 2021 eu, cât și colegii mei vă dorim Un An Nou cu Sănătate și un strop de Noroc de la Cel de sus, căci de restul aveți voi grijă singuri!
(Florian Tincu)