La Giurgiu, e bătaie pe locurile de veci! Cu un exchibiționism sinistru, unii vor să își arate nivelul de prosperitate și după moarte!

0
723

Nivelul de civilizație al unui popor se măsoară (pe lângă alte lucruri) și prin modul de comportament al cetățenilor ei, prin gesturile manifestate de aceștia, prin conduita lor morală, și nu în ultimul rând prin modul în care știu să îi cinstească pe cei duși în veșnicie: rude, prieteni, personalități importante ale comunității.

Pentru a ilustra acest lucru vă vom ilustra  cum arată un cimitir din Statele Unite în comparație cu unul de  la noi din Giurgiu.

 Foto: Cimitir din Stale Unite

Americanii se mulțumesc în general cu niște cruci simple, albe, ce se desfășoară cât vezi cu ochii, pe un gazon verde, bine tuns și îngrijit, la fel pentru toți sau cel mult având o piatră tombală, simplă pe care este trecut numele celui repauzat acolo. Mormântul nu este acoperit cu lespezi din marmură, flori sau coronae…

Foto: Pietre tombale în SUA 

La noi, aroganța și dorința de opulență a familiei celui mort se manifestă nu numai în timpul vieții acestuia, ci mai ales după trecerea acestuia în neființă.

Foto: Cavouri într-un cimitir din Giurgiu 

Iată de ce pe lângă cele mai sofisticate materiale folosite pentru cruci, lespezi, cripte din granit sau marmură se construiesc cavouri tot mai somptuoase, la concurență cu garsonierele  blocurilor de locuit.

Dar dincolo de acest aspect, îngrijorător este faptul că nimeni nu mai ține cont de o anume sistematizare, groparii săpând în cimitire oriunde găsesc o palmă de pământ goală, la cererea rudelor defunctului.

Așa se face că de exemplu în cimitirul Smârda mormintele și amenajările adiacente au ocupat aleile de acces, de nu mai poți arunca un ac…!

 Foto: Alee ocupată pe jumătate de un mormânt apărut din senin…

Aparținătorii vin cu solicitări tot mai ciudate: unul vrea ridicarea unui umbrar, altul  vrea să construiască o bancă și să  trântească și-o masă în incinta destinată mormântului, chiar cu riscul de a intra peste locul de veci al vecinului.

 Foto: Mobilierul stradal începe să pună stăpânire și pe cimitire

Un altul pune gresie de jur împrejurul mormântului și amenajează celui dus și o mică grădină de flori, care să-i fie pe plac răposatului (?!)

              Foto: Gresie am pus, grădină cu flori este…mai lipsește o terasă…

Cei cu dare de mână cheltuiesc bani grei pe plăci din marmura cea mai scumpă pentru a-și amenaja locul de veci încă din timpul vieții, încercând parcă să arate celorlalți cât de bogat va pleca el din această lume. Doamne păzește!

Diferențele, între cum văd veșnicia cei din Lumea Nouă (America) și cum o văd concetățenii noștri, este evidentă. Un exchibiționism sinistru, care spune multe  despre  aroganța fără limite a  celor care cred că la întâlnirea cu Iisus, va conta ce cruce are pe mormânt și cât de  opulent este locul de veci.

Evident că primează interesele financiare, știut fiind, așa cum am mai scris în dese rânduri, că deși mormintele nu pot fi cumpărate, ci doar concesionate, ele sunt tranzacționate cu mii de lei între membrii de familie celui dus și solicitanți.

Lăcomia este chiar și aici de nestăpânit, căci unii au ajuns să solicite câte 3, 4 și chiar 5 locuri de veci, odată, de parcă ar cere bilete la UNTOLD Festival.

La Giurgiu, e bătaie pe locurile de veci, fraților, mai ceva ca pe mărfurile cu preț redus.

H. Ades