An de an, la intensităţi mai mari sau mai mici, apar boli contagioase grave – gripă, rujeolă, hepatite epidemice virale, TBC – care „seceră” vieţi nevinovate şi produc imense pagube materiale / zile de concediu medical plătite de stat sau de angajator, indicatorii planului de producţie afectaţi. Pe plan etic şi profesional se produce o erodare masivă a credibilităţii prestaţiilor medicale la nivel naţional, cu atât mai mult cu cât salariile personalului medical, la toate nivelele, a crescut considerabil, în raport cu celelelate categorii de personal bugetar. Deci, dragi prieteni, a lăsa lucrurile aşa cum sunt azi, aduce atingere onoarei corpului medical în ansamblul lui, la toate nivelele!

Ce-i de făcut?

După opinia mea, medic pensionar care am lucrat 40 de ani în domeniul medical, fără a avea o sancţiune din partea Colegiului Medicilor, trebuie luate măsuri rapide şi energice.

1. În caz de epidemie (boli transmisibile) se va decreta „starea de urgenţă medicală”, la nivel de comună, oraş, judeţ sau ţară. Propun ca această stare de urgenţă să fie decretată în funcţie de numărul cazurilor de boală şi nu în funcţie de numărul deceselor! La nivel de comună, oraş, judeţ va fi decretată de prefect la propunerea DSP-ului judeţean, iar la nivel de ţară de către Ministrul Sănătăţii. Numărul de cazuri de boală trebuie să fie mic, în funcţie de agresivitatea agentului patogen, şi nu trebuie să aşteptăm, nepăsători şi cinici, să apară cazuri de deces.

2. „Starea de urgenţă medicală” trebuie să includă obligaţii de serviciu a căror îndeplinire să fie obligatorie pe teritoriul respectiv. Neîndeplinirea lor, cu vinovăţie / neştiută, sau indolenţă, să poată fi sancţionată cu închisoarea, amenda penală, pierderea dreptului de a profesa medicina – pe timp limitat sau totală, etc. Neraportarea imediată a cazurilor noi, din focarul epidemic, trebuie obligatoriu sancţionată cu închisoarea. Neasigurarea obligatorie de vaccinuri, indiferent de „motivele obiective”, invocate de şefii din sănătate, ar trebui, de asemenea, sancţionate cu închisoarea. Asta deoarece, în ţara noastră, şefii dau vina unii pe alţii şi, în final, nimeni nu este vinovat de ceva, undeva… Nevaccinarea să fie, astfel, pedepsită cu închisoarea, întrucât, prin propria nevaccinare, pui în pericol viaţa celorlalţi. În trecut, se spunea: „Unde-i lege, nu-i tocmeală!” Se pare că excesul de democraţie face ca orice lege să fie atât de intens dezbătută încât, la final, statul să fie dus în derizoriu, în băşcălie, în ridicol. Dragii mei, oare câţi români mai trebuie să moară pentru a ne trezi la realitate? Aştept cu drag şi cu respect orice opinie pe această temă, rugându-vă să nu uitaţi să vă şi semnaţi, precizând, eventual, de ce afecţiuni suferiţi!

Dr. Florin Moldovan, medic primar specialist Medicina Muncii