Proiectul fusese finanţat cu fonduri europene nerambursabile prin Programul INTERREG VA România – Bulgaria 2014 – 2020, Axa Prioritară 1.
Valoarea totală eligibilă a proiectului este de 7.349.963,06 Euro. Valoarea alocată municipiului Giurgiu este de 3.005. 073,37 Euro, din care: – 2.332.853,36 Euro (85 %) – finanţare prin Fondul European de Dezvoltare Regională – 356.789,34 Euro (13 %) – finanţare de la Bugetul de Stat – 315.430,67 Euro – contribuţia proprie a Primăriei Municipiului Giurgiu, din care 54.890,67 Euro reprezintă 2% din valoarea eligibilă a proiectului, iar 260.540,00 Euro reprezintă cheltuieli neeligibile ale proiectului.
Proiectul viza amenajarea unui sector al Canalului Sfântul Gheorghe în apropierea legăturii sale naturale cu fluviul Dunărea și realizarea unui cheu destinat acostării ambarcațiunilor ușoare.
Totul părea idilic, un proiect care ar fi transformat o particică din Giurgiu într-un mic Monaco. Din păcate realitatea a demonstrat că suntem tot un fel de „Las Fierbinți”.
Ce nu a mers? A apărut un Dorel, care a dat toate planurile peste cap… Pe parcursul executării lucrărilor, finalizate la sfârșitul anului 2023, au apărut probleme care se pare că nu au putut fi prevăzute inițial, constând în faptul că, pe malul opus al canalului unde se executau lucrările s-au realizat extinderi la două obiective importante, constând în două terminale pentru mărfuri/carburanți, iar în momentul manevrelor de acostare, navele de transport atingeau limita maximă a șenalului navigabil, șenal ce ar fi fost oricum periclitat prin poziționarea inițială a ansamblului de pontoane și a rampei pentru ambarcațiuni.
Prin urmare planurile au fost date peste cap, astfel că s-a optat pentru o variantă în care să fie operaționale atât portul de ambarcațiuni cât și obiectivele private vecine, ceea ce a făcut ca documentația inițială, stabilită prin studiul de fezabilitate și ulterior prin proiectul tehnic, să necesite revizuirea, conform unui raport de expertiză tehnică extrajudiciară efectuată de un expert naval abilitat, fără schimbarea soluției tehnice, dar cu redimensionarea sau repoziționarea anumitor elemente.
S-a recurs la revizuirea Proiectului Tehnic și retragerea construcției către digul existent, față de limita stabilită inițial prin proiect, precum și reamplasarea rampei de ridicare a bărcilor pe platformă, în lateralul „pereului”, deoarece construirea acesteia, conform poziționării inițiale, ar fi însemnat depășirea șenalului navigabil.
Fericire maximă că s-a identificat soluția salvatoare, căci se putea – cel puțin teoretic – să se continue proiectul, puțin revizuit prin părțile lui esențiale. S-a înregistrat însă un nou eșec, această nouă poziționare a rampei pentru lansarea la apă/ridicarea ambarcațiunilor nu a fost una mulțumitoare, drept pentru care s-a procedat la o nouă revizuire/ repoziționare a acesteia.
S-a trecut din nou la revizuirea proiectului, de data asta din cauza mai multor inconveniente, clădirea administrativă și șopronul pentru ambarcațiuni fiind repoziționate pe platformă, ceea ce a dus la o diminuare a locurilor de parcare și drept consecință, la renunțarea pentru un număr de pontoane și la fingere.
În consecință marele proiect a suferit, de-a lungul realizării sale, multiple revizuiri și sincope, fiind din păcate în final un grandios… eșec. Evident că nu există niciun vinovat de serviciu, ci doar conjunctura este de vină, astrele și faptul că ne-am născut în locul nepotrivit!
Dacă am fi mucaliți am spune: „Băăă, dacă nu te pricepi, nu te bagi!”
(Jurnal)
