Dacă ieri vorbeam despre începutul Săptămânii Patimilor pentru toți creștinii și despre modul în care se vor săvârși slujbele și însemnătatea deniei de duminică seara, astăzi vă propunem să aflați importanța slujbei deniei de luni seara.

Ieri, în chip tainic, prin intermediul ecranului telefonului, laptopului, televizorului sau gândului ne-am întâlnit cu Domnul afară din cetate, lângă smochinul cel neroditor. Astăzi, îl vom surprinde pe Mântuitorul tot prin intermediul tehnologiei sau al simțirii, pe scările marelui templu din Ierusalim. Trebuie să ne imaginam că în jurul Lui se îngrămădeau fariseii şi cărturarii, încercând să îl ispitească prin tot felul de mijloace.

„Arătaţi-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar. Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el? Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. (Matei 19-21). Cu această ispitire au început fariseii discursul lor. În zilele acestea în care ne este foarte greu tuturor să stăm în casă și să nu mergem la Sfânta Biserică, trebuie să ne gândim că Mântuitorul a spus „să îi dăm Cezarului ce este al Cezarului” – adică să ne îndeplinim datoria civică față de autorități și „lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, rămând în ascultare în casă, trebuie să continuăm să îi dăm lui Dumnezeu ce i se cuvine prin rugăciune smerită, cu post, priveghere și grija față de aproape.

În plus, Mântuitorul, tot în evanghelia ce se va citi la această slujbă adaugă, întrebat fiind de farisei care poruncă este mai mare în Lege. „El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Matei 22, 37-39). Așa că dacă ținem la cei de lângă noi, trebuie să încercăm să îi ajutăm cum putem, protejându-i și protejându-ne așa cum se cuvine în această încercare prin care trecem toți.

În cadrul deniei din această seară se va face amintirea pildei celor zece fecioare din Sfânta Evanghelie, care aşteptau venirea Mirelui pentru nuntă, cu candele în mâini (n.r. aici, a se înțelege venirea Mântuitorului). Dar numai cinci dintre ele au avut înţelepciunea de a lua şi ulei. După modelul fecioarelor înțelepte, omul trebuie să aibă grijă în viața aceasta să-și facă „rezerve” (milostenii care se pot face în aceste zile tulburi și altfel decât fizic, prin fapte bune, iubire față de aproapele, etc.), cu care își va ține aprinsă candela sufletului său. Așa si noi, trebuie să așteptăm în pridvorul casei noastre în rugăciune pe Mântuitorul cu candela aprinsă pentru a-L putea întâmpina așa cum se cuvine.

Dragi cititori, să nu uităm că în această perioadă trebuie să dăm dovadă de iubire de aproape poate mai mult ca niciodată, protejându-i pe apropiații noștri, dar și pe noi. Cu trupul acasă, cu sufletul în Biserică, cu mintea la DUMNEZEU!

#stamacasă

(M.D.B.)