Continuăm astăzi povestea lui Ciprian Anton, un tânăr care după ce un accident nefericit l-a țintuit într-un cărucior cu rotile, și-a luat viața în mâini, comportându-se ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, acceptând ideea că oricum ar fi , viața merge înainte. Înainte de a continua dialogul nostru, trebuie să precizăm că de curând Ciprian și-a făcut debutul editorial tipărind un Ghid al persoanelor cu traumatism vertebro-medular ( 2015) , la Editura noastră, Pati NEWS – Giurgiu.

Reporter: Cum ai ajuns să accesezi competițiile sportive cu pretenții, ce ulterior ți-au adus o grămadă de satisfacții…?

ANTON Ciprian: Prestația mea în cadrul Fundației ”Motivațion” din Bragadiru Ilfov, m-a împins, treptat , spre latura de competiție a activității sportive pe care o desfășuram cu pacienții. Îngrijeam în fiecare lună câte 8 persoane în scaun rulant și în paralel îngrijeam 7 copii luați din centrele de plasament de la Tâncăbești. În parallel , tot în cadrul Fundației luam parte la multe alte activități: seminarii, discuții motivaționale , dar și în școli, prin intermediul cursurilor de învățare-specializare destinate însoțitorilor persoanelor cu handicap și evident participam permanent la tot ce însemna întreceri sportive. Așa am descoperit că persoanele ce se aflau în Fundația ”Motivation” practicau tot felul de discipline sportive: atletism, baschet, înot, tenis de masă, tenis. Mișcarea, sportul mă făcea să măs imt bine, să uit situația dificilă în care mă aflam. Îmi dădea senzația că sunt refăcut, că sunt întreg…În 2006 făceam déjà parte din cea mai bună echipă de baschet din țară și aveam rezultate remarcabile la Jocurile Naționale în probele de atletism viteză și rezistență.

REP: Bine, bine, dar de ce ai optat tocmai pentru tenis de câmp și nu pentru altceva?

A.C: În cadrul unui proiect sportiv, Fundația ”Motivation” a inițiat la un moment dat o tabără de tenis, destinată persoanelor utilizatoare de scaun rulant, la care ne-am înscris vreo 12 persoane. Sarcina mea, în cadrul proiectului, era de a-i supraveghea pe stagiarii în scaun rulant și eventual să mai dau din când în când, o mână de ajutor organizării acestui eveniment. În timpul mesei de prânz (la ora 12.00), cât mâncau participanții, eu rămâneam pe teren și ”păzeam” scaunele de tenis. Vorba vine, păzeam…! Îmi plăcea să privesc terenul și începeam să cred că aș putea și eu să practic într-o zi acest sport. Am luat racheta de tenis în mână și m-am jucat puțin, singur pe teren… Mi-a plăcut atât de mult încât în săptămână următoare l-am determinat pe fratele meu să îmi trimită o rachetă de tenis. M-am bucurat ca un copil de o jucărie nouă…Am jucat tenis cu acea rachetă vreo trei ani. Am folosit-o într-o competiție balcanică în Bulgaria și în Ungaria la un turneu internațional, apoi în toate celelalte tabere organizate de Fundația ”Motivation”. Acea rachetă devenise prietena mea , nedespărțită …

Rep: Cum ai ajuns însă atât de sus, devenind un adevărat campion. Nu oricine reușește acest lucru, și mai ales din postura ta …

A.C: Eram atât de bucuros că aveam o activitate nouă, una care mă solicita la maximum, exact așa cum îmi place să spun. Tenisul pentru mine nu a însemnat doar socializare, însemna mult mai mult. Un nou mod de viață… însemna puterea de a merge mai departe. Demonstram în acest fel , prietenilor și familiei că sunt și mai ”independent”. Am început să particip la tot felul de competiții în străinătate. Apăruse déjà o altă formă de participare la activități sportive: COMPETIȚIA! Și eu am nevoie, mereu, de competiție! Trebuia să îmi întrec limitele… A fost minunat! În scurt timp am devenit sportiv profesionist în toată regula, cu program adecvat acestora. Deja îmi încolțise în minte participarea la competiții de top. Renunțasem la celelalte activități sportive , dedicându-mă exclusiv, tenisului. Am început să studiez jocul în teren al posibililor adversari, tenismeni din străinătate care aveau rezultate foarte bune. Îmi doream să particip cât mai des la turnee internaționale…Figuram acum pe tabelul sportiv al marilor turnee, ocupând chiar și un loc în clasamentul mondial. Urmăream cu sufletul la gură locurile pe care mă situam , sperând să urc cât mai sus, în clasament.

Rep: Ce ai făcut în acest timp cu viața ta personală. Parafrazând, aș întreba: mai era loc și să trăiești cu adevărat în afară de meciurile de tenis ?

A.C: Da , era timp și pentru asta…După o perioadă de doi ani petrecuți în familia ”Motivation”, m-am întors acasă, în Sfântu Gheorghe, să îmi termin studiile. Așa încât m-am înscris la seral. Tot în acest timp am făcut și școala de șoferi, toate acestea pentru a deveni și mai independent decât credeam că sunt. Și într-adevăr așa a fost! De un liceu și un examen de bacalaureat aveam foarte mare nevoie, ca să-mi demonstrez mie că sunt în stare, pe viitor, să urmez și alte ccursuri în instituții de învățământ. Faptul că deja reușeam să conduc o mașină, mi-a oferit o autonomie și un confort mental fantastic.

Rep: Dar cu prietenii, la o bere, mai aveai timp să mergi…?

A.C: Practicând tenis la mine în oraș, am redevenit acea persoană sociabilă pe care prietenii o știau, agreată de toată lumea în comunitatea noastră. Acest sport m-a ajutat să mă redescopăr…Competiția, sportul, mișcarea m-a ajutat să mă dezvolt spiritual, să învăț, să mă perfecționez în mai multe domenii. Pot spune că acest sport mi-a oferit un mod de viață nou, mai sănătos, mi-a dat speranța că mâine va fi mai bine. În acest context , în anul 2010 am înființat , împreună cu doi prieteni, clubul sportiv ”Show Time – Sfântu Gheorghe”, prilej cu care puteam să promovez mai mult sportul în comunitatea noastră, dar și în țară prin organizarea de evenimente sportive sau colaborări cu alte Cluburi, Fundații sau ONG-uri.

Rep: Să înțelegem că ești recunoscător tenisului, în exclusivitate?

A.C: Nu, în niciun caz… Cred că n-aș fi reușit nimic fără sprijinul familiei, al prietenilor , dar mai ales al oamenilor de bine pe care Dumnezeu mi-i i-a scos în cale, persoane care au crezut în mine. În tot acest timp am crezut de faptul că trebuie să demonstrez cumva că o persoană cu dizabilități poate fi independentă, inteligentă, pragmatic…Că poate obține rezultate remarcabile în toate domeniile de activitate. Un aspect foarte important este să înțelegi că nu poți reuși nimic dacă nu ai parte de cele mai frumoase aprecieri primite de la cei mai valoroși oameni. Asta promovează de fapt Fundația ”Motivation”, iar eu cred că am rămas setat pe această constatare, pe acest postulat. Vreau să spun că am ajuns ca de multe ori să mă bucur pentru tot ce mi se întâmplă. Simt că mi-am schimbat stilul de viață, în bine, deși niciodată nu m-am gândit că voi fi nevoit să utilizez un scaun rulant pe o perioadă de timp atât de lungă. Prefer să fac sport și să fiu implicat în fel de fel de proiecte care susțin sportul de masă, dar și sportul de performanță și asta îmi dă suportul moral de a mă simți un om normal .

Rep: Nu mi-ai vorbit nimic totuși despre trofeele obținute de tine, până la acest moment.

A.C: Păi, la acest moment sunt câștigătorul a cinci turnee naționale de tenis, în scaun rulant, atât la simplu cât și la dublu masculin. Pe plan Internațional cel mai bun rezultat obținut până acum este clasarea pe locul 119- Ranking, din cei 700 sportivi din toată lumea.

Rep: Ce vei face în continuare?

A.C: În anul 2012 am început să urmez cursurile Școlii Naționale de Formare a antrenorilor, iar în 2015 am devenit primul antrenor de tenis, în scaun rulant, din România. A fost un prilej pentru care a promova și susține sportul adaptat din România și totodată persoanele cu diferite tipuri de dizabilitate, ce iubesc sportul. Tot în anul 2015 am scris cartea ” Ghidul persoanelor cu traumatrism vertebro-medular, editată la Giurgiu, la tipografia dumneavoastră. Am dorit ca prin asta să împărtășesc cumva informația medicală și sportivă pe care am acumulat-o în toți acești ani, de la momentul traumatismului suferti și până în prezent. Însă toți acești ani de eforturi plăcute pentru mine mi-au fost răsplătite . Astfel, în anul 2017 am fost ales ca vice-președinte în cadrul Comitetului Paralimpic Român. În felul acesta, în noul meu rol , pot să administrez activitatea sportivilor cu handicap din România, într-un mod oficial și profesionist.

Rep: În privința relației tale cu cei aflați în situații dificile, ce au suferit ca și tine o serie de traumatisme , ce ne poți spune…?

A.C: Am rămas implicat în activități destinate persoanelor cu handicap. În acest scop mă deplasez permanent în toată țara și execut împreună cu ai mei colegi de echipă evenimente sportive, demonstrative, consiliere sportivă și psihologică în școli, licee și universități. Activitatea de bază rămâne însă aceea de promovare și inițiere în tainele ”sportului adaptat”. Dorim, mă refer la mine și la colegii mei, să recrutăm și să ajutăm cât mai multe persoane proaspăt accidentate, și nu numai. Vrem să îi învățăm să redevină independenți prin intermediul practicării unui anumit sport. Nu vă ascund că de ceva vreme cochetez cu activitatea de ”Speaker motivațional” pentru companii mari: TotalSoft, Coca Cola, DHJ, Toyota și multe altele dar și pentru grupuri organizate care mă solicită. Este o altă foarte bună oportunitate de a ne face cunoscute activitățile și de a deveni cât mai vizibili cu putință. Am fost coordonator și chiar prezentator într-un concurs de cultură generală numit ”Quiz Sfântu Gheorghe”. Nu am niciun moment de plictiseală și asta nu mă obosește deloc, ci dimpotrivă, mă umple de energie! Un alt Obiectiv personal, ce mă preocupă este inițierea unui program profesional de antrenamente, pentru obținerea unor fonduri necesare plătirii unui antrenor calificat în ”wheelchaire tennis” și evident obținerea unor sume c ear putea acoperi plata antrenamentelor pentru perioada prezentă și imediat următoare.

Rep: Am început cu tenisul, hai să încheiem tot cu el. Ce ai de gând în continuare în legătură cu parcursul tău competițional?

A.C: Pe viitor intenționez să am terenul meu de tenis pe care să-l administrez cum știu eu mai bine. Să-mi pot acolo desfășura antrenamentele, și totodată să încep să organizez pe el stagii de pregătire, evenimente demonstrative, să ofer cupe și să inițiez turnee chiar de la mine de acasă, (De ce Nu?), adică aici în orașul Sfântu Gheorghe.

Mă folosesc de acest prilej, oferit de cotidianul dvs. pentru a face o invitație tuturor celor care doresc să îmi fie alături în tot acest efort de promovare al ”sportului adaptat” din România, pentru susținerea persoanelor cu diferite tipuri de dizabilitate. Împreună vom putea face cunoscute rezultatele sportivilor paralimpici, români și nu numai… În același timp mă veți putea cunoaște mai bine prin intermediul organizării unor evenimente de ”speach motivațional”. În acest scop îmi permit să atașez aceste două conturi bancare : Anton Ciprian

RON RO13BTRL01501201899101XX

EUR RO59BTRL01504201899101XX

SWIFT: BTRLRO22

Banca Transilvania, Sucursala Sfântu Gheorghe, Covasna

Cu speranța că v-a făcut plăcere să aflați povestea mea, vă salut cu mare drag și aștept cu nerăbdare să ne reîntâlnim și să sporovăim despre orice vă interesează. Și nu uitați , că oricând vă stau la dispoziție cu o consiliere. Să fim în continuă mișcare! Pe curând !

L-am lăsat pe Ciprian Anton cu visurile și planurile sale , promițând că vom rămâne într-o relație permanentă, considerându-l de acum un colaborator permanent al publicației noastre, urându-i sănătate și mult suces în activitatea sa competițională , care sperăm să îi aducă tot mai multe trofee…Dar înainte de toate acestea îi dorim ca medicina să găsească și pentru el , așa cum ne declara la un moment dat în dialogul nostru, soluția mult așteptată, care să-l ridice din scaunul rulant, pentru tot restul vieții. Succes Ciprian, prietene! Dumnezeu să te ocrotească și să-ți împlinească visurile!

(Florian TINCU)