În data de 11 aprilie, e sărbătoare, însemnată cu  cruce roșie în Calendarul Creștin-Ortodox.  Conform crestinortodox.ro, în 11 aprilie se pomenesc morții și e dezlegare la ulei și vin. În această zi, cu o zi înainte de Florii, este sărbătorită ”Învierea lui Lazăr”. 

Învierea lui Lazăr este sărbătorită în Biserica Ortodoxă cu o zi înainte de Florii. Din Evanghelii, aflăm că Lazăr era fratele Martei și al Mariei și locuia în Betania. Această localitate se află în Țară Sfânta și este așezată pe una din culmile pietroase din sud-estul Muntelui Măslinilor, scrie crestinortodox.ro.

În zilele care au premers Patimii Sale, Hristos se află dincolo de Iordan, în Pereea, într-un ținut pustiu. Aici va primi vestea că Lazăr era grav bolnav și că este așteptat să-l vindece. Evangheliile nu menționează ce boală avea, însă, fără îndoială era o boală fără vindecare. Hristos nu pleacă spre Lazăr, decât după două zile de la aflarea acestei vești. Ajunge în Betania, împreună cu ucenicii Săi, în cea de-a patra zi de la moartea lui Lazăr.

La intrarea în sat este întâmpinat de Marta cu următoarele cuvinte: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”. Hristos îi răspunde: „Eu sunt învierea și viață!„.

Potrivit Sfintelor Evanghelii, Hristos va plânge în fața mormântului lui Lazăr. El va lăcrima din milă pentru toată firea omenească, nu doar pentru Lazăr, ci pentru întreagă fire omenească. Va cere să fie dată la o parte piatra de la ușa mormântului, îi va mulțumi Tatălui pentru minunea ce avea să se întâmple și apoi îl va chema pe Lazăr afară. Acesta iese din mormânt așa cum fusese îngropat: înfășurat în giulgiu și cu mahrama pe față.

Strigarea lui Hristos, când îl cheamă pe Lazăr din mormânt, este văzută ca un chip al chemării din pământ a tuturor morților la învierea de obște, care va fi o chemare a tuturor la judecată finală.

Lazăr s-a îmbolnăvit, a murit, dar a înviat pentru că era prieten al lui Hristos. Deci, nimeni nu trebuie să-și piardă nădejdea, chiar dacă se află în răul extrem. În ceea ce s-a întâmplat cu Lazăr, prin dezlegare, aflăm ceea ce se împlinește cu fiecare dintre noi când este scăpat din moartea sufletească.

Tradiția spune că, după ce a fost înviat de Hristos, Lazăr a mai trăit 30 de ani, apoi a murit.

(Jurnal)