Pragmatismul debordant al unora dintre tineri este uneori împins până la extrem, creând, ca în cazul de faţă, situaţii anecdotice. Cu o săptămână în urmă, în reportajul unei televiziuni centrale, cu ocazia Zilei Jandarmeriei, la o aplicaţie a unei unităţi din Capitală, un puştan de numai 6 anişori i-a lăsat pe toţi cu gura căscată. În timp ce jandarmii le explicau tinerilor prezenţi la Ziua porţilor deschise în ce constă profesia de jandarm, propunându-le să o urmeze atunci când vor termina şcoala, la un moment dat un glas de băieţel i-a făcut pe toţi să amuţească: Cât câştigi pentru asta? – a venit ca un glonţ întrebarea unui micuţ din mulţime. Cât câştigi să faci aşa ceva …! a continuat copilul care, evident, a atras atenţia cameramanului televiziunii, ce a insistat cu prim planul pe curiosul personaj.
Jandarmul, stânjenit şi surprins în acelaşi timp de întrebare a răspuns în doi peri: ”E strict confidenţial!”
Băieţelul nu s-a lăsat însă deloc convins, continuând cu solicitarea care-i stârnise interesul…
Şi uite aşa ni s-a confirmat definitiv constatarea că indiferent de vârstă, astăzi tinerii sunt atraşi, înainte de toate, de nivelul câştigului obţinut şi mai puţin de satisfacţiile pe care le poate aduce profesia. Şi probabil că aşa trebuie…Probabil că sunt mai realişti decât noi.
Altfel spus, copiii noştri nu mai răspund când sunt întrebaţi ce vrei să te faci când vei fi mare, cu: ”doctor”, ”inginer”, ”aviator”, ”mecanic de locomotivă” sau ”senator , ca tata…!” Ei răspund pragmatic: Mă fac ce vreţi, dar cât plătiţi pentru asta…!?
(Florian Tincu)