Una dintre cele  mai frecvente greşeli pe care o facem atunci când bem ceai sau cafea este să adăugăm mierea în apa fierbinte. Ca să îşi păstreze calităţile, lichidul în care introducem mierea nu trebuie să depăşească temperatura de 40 de grade Celsius.

Mierea de albine reprezintă cel mai puternic energizant natural cunoscut, o explozie de vitamine şi minerale, printre care vitaminele A, B, C, D, K, magneziu, calciu, potasiu sau fosfor. Însă dincolo de proprietăţile curative atât de bine cunoscute de noi toţi, cum ar fi cele antiseptice, antioxidante, antibiotice, tonice sau de stimulare a metabolismului, mai există câteva secrete legate de consumul de miere, care ne pot fi de real folos.

De ce nu adăugăm mierea în băuturile calde

Numeroase persoane înlocuiesc zahărul cu mierea. Greşeala cea mai mare este că o introduc în băuturile calde fără să ştie că mierea îşi pierde din proprietăţi. Atunci când zaharurile sunt supuse temperaturilor înalte pot apărea două fenomene de transformare a acestora: Procesul de rumenire: reacţia dintre aminoacizi şi zahăr. Se întâlneşte în multe dintre produsele pe care le mâncăm zi de zi: pâinea albă, pâine prăjită, carnea friptă la grătar sau friptura rumenită la cuptor, wiskey, bere şi cafea, lapte praf sau condensat, sirop de arţar, biscuiţi şi dulciuri pe bază de făină albă.

Cum vă daţi seama că mierea e contrafăcută

  1. Ambalajul şi etichetarea. O miere de calitate este ambalată igienic, are capacul curat, la fel ca şi suprafaţa borcanului. Nu cumpăraţi miere dacă vedeţi că nu este perfect curată, prezentând impurităţi ce nu au ce căuta într-un produs de calitate. O mare atenţie trebuie dată şi etichetei (obligatorie pe fiecare borcan!) şi care trebui să conţină informaţii despre tipul de miere, cantitatea, datele de contact ale stupinei unde a fost produsă, perioada de valabilitate şi condiţiile în care trebuie păstrată.
  2. Culoarea. În funcţie de tipul mierii, aceasta are o culoare specifică. Astfel, dacă este vorba despre mierea de salcâm, aceasta trebuie să fie cât mai aproape de culoarea incoloră. Dacă este prea galbenă, atunci poate fi vorba despre un amestec de miere (albinele nu au cules doar de la salcâm în cea perioadă) sau, deloc de dorit, este vorba despre un produs ”îmbunătăţit” artificial. La polul celălalt, mierea de mană, cea mai scumpă din categoria acestor produse apicole, trebuie să fie cât mai închis, o culoare mai slabă indicând, din nou, că ar fi vorba despre un amestec.
  3. Densitatea. Deşi, în mod normal, densitatea mierii se măsoară cu un refractometru,pentru cei care se află la un târg apicol, există căi mai puţin tehnice pentru a descoperi mierea de calitate. Se poate răsturna borcanul cu capacul bine închis, observând modul în care bula de aer din interior se ridică. Dacă mişcarea este lentă, atunci avem o densitate bună. Totuşi, această tehnică este ”combătută” de falsificatori cu ajutorul unui truc: borcanele sunt umplute până la refuz, nelăsând loc formării acelei bule de aer!
  4. Gustul. Degustarea mierii se face într-un mod similar cu al vinului. Se foloseşte o paletă de unică folosinţă, apoi se plimbă mierea în gură pentru a-i simţi toate aromele. Dacă nu ne putem da seama imediat de gust, înainte de a încerca din nou, putem mânca o bucăţică de măr sau putem bea puţină apă, pentru a ne relaxa papilele gustative. Din păcate, degustarea mierii este o tehnică pe care o stăpânesc doar cei cu experienţă sau cu un simţ al gustului foarte dezvoltat. Totuşi, uneori, falsificatorii de miere apelează la arome, coloranţi, zaharuri sau conservanţi care au un gust atât de ”chimic” încât se simt instant la testul gustului. Dacă gustul mierii este caramelizat, poate fi vorba despre o miere încălzită pentru a fi fluidizată sau amestecată cu zahăr ars.
  5. Gradul de cristalizare. Orice miere cristalizează la un moment dat, dacă este o miere naturală. Totuşi, la unele produse – mierea de salcâm, spre exemplu, cristalizarea se face după o perioadă mai lungă, acest lucru fiind şi un atribut care îi ajută pe stupari să îi pună un preţ mai mare. În fapt, nu este relevant acest aspect, întrucât mierea de rapiţă cristalizează cel mai repede şi, totuşi, este la fel de sănătoasă şi îşi păstrează toate proprietăţile chiar şi în forma…zaharisită.

Mierea de albine naturală poate fi ”îndoită” cu zahăr, sirop, melasă, iar pentru consistenţă se adaugă făină şi amidon. Iată ponturile care vă ajută să nu vă păcăliţi.

(Jurnal)

 

1 COMENTARIU