61821549 A căzut Cortina peste viața celui mai longeviv actor al scenei românești , Maestrul Radu Beligan a plecat în nemurire cu puțin înainte de a împlini un secol de viață. Cine ar putea face un necrolog despre un monstru sacru  care nu a făcut altceva cât a trăit decât să-i uimească pe toți cei  ce au avut norocul de a-l vedea evoluând pe scândura teatrelor din toată lumea… 

Zilele trecute televiziunea Română a oferit  – ”in memoriam” – ultimul interviu al regretatului  actor , oferit cu generozitate prietenei sale,  încântătoarea Eugenia Vodă. A fost un spectacol ”sui generis” pe care l-am urmărit cu frica nedeslușită că dacă voi respira prea tare imaginile și-ar lua zborul ca niște fluturi , privându-mă de una din cele mai frumoase piese despre  viață văzute și ascultate vreodată.

Am urmărit pe nerăsuflate tele-verite-ul unui actor care nu s-a sfiit să recunoască faptul că nu mai vine la rendez vous-urile cu televiziunea,  supărat că teatrul nu se mai regăsește decât arareori pe micul ecran. ”Șeful sectorului suflete” mărturisea că îi este totodată teama de a se întâlni acolo, pe platourile televiziunii, cu personaje pe care le disprețuiește,  invitate seară de seară nu pentru talentul lor ci pentru puterea lor de  a face rating…

Sir Beligan nu s-a sfiit nici să recunoască faptul că în timp ce marile vedete ale lumii stau în vile de sute de milioane de euro. el continuă să locuiască, modest, într-o clădire cu bulină roșie a Bucureștiului;  că deși a muncit o viață , mulți considerându-l un workaholic, cum ar spune englezii , nu-și poate permite nici astăzi să intre în orice restaurant al Capitalei, așa cum se întâmplă cu multe din beizadelele de politicieni.

Maestrul cuvintelor șlefuite recunoștea că deși a avut șansa unor invitații fabuloase de a rămâne în străinătate , nu a rămas,  îndrăgostit de graiul poporului său, interpretat neasemuit de versurile lui Eminescu din Seara pe deal, recitate magistral de Sadoveanu O țară în care învățase să-l iubească pe Bunul Dumnezeu cu care pretindea că are o relație specială.

Vorbind despre profesia sa maestrul spunea : ”Dacă Dumnezeu ți-a dat un dar ești obligat să răspunzi acestui dar. Este profund condamnabil să lași o vocație în paragină, să nu-i dai prilejul să se împlinească. Sau măcar să se verifice într-un fel. Sunt convins că în fața instanțelor artistice și ale conștiințelor ești condamnabil dacă deturnezi un talent din drumul lui sau dacă nu îi dai un prilej să se afirme într-un fel”…

Vorbind despre evoluția sa , actorul spunea:Eu m-am născut într-o familie modestă, cu patru copii. Tatăl meu, un actor cu mai puțin noroc decât mine, și-a încheiat prematur viața teatrală în urma unui diferend avut cu Mihail Sadoveanu. Mama avea o voce frumoasă, era grecoaică, venea din țara care a inventat teatrul. (…) Era casnică, ținea din toate punctele de vedere casa singură, până și hainele de pe noi erau croite și cusute de ea. În plus, știind foarte bine limba franceză ne-a învățat și pe noi. Eu am fost favorizat pentru că și-au dat seama că îmi place cartea. Părinții mei au investit tot ce puteau, ca să ajung undeva departe.(…) Sunt un băiat plecat de la țară. Mergeam cu vaca, cu picioarele goale. Imaginați-vă că băiatul acesta a luat masa cu Regina Angliei!”

Conștient că a pentru domnia sa a început demult numărătoarea inversă, maestrul Radu Beligan a încercat să-și încropească  un testament artistic:  Eu am trăit pentru meseria mea și asta mi-a afectat de multe ori viața personală. Copiii mei ar putea să îmi reproșeze că, de multe ori, n-am fost alături de ei pentru că eram prea mult absorbit de munca aceasta. Am pus întotdeauna teatrul pe primul plan. Nu am fost cel mai bun soț și nici cel mai bun tată din lume.Totuși, cred că moștenirea spirituală pe care le-o las lor, și publicului, mă spală de aceste păcate.

Anticipând că publicul îl va recompensa după moarte , Eugenia Vodă își asigura prietenul pe parcursul aceluiași interviu că probabil unul din teatrele din București va purta curând numele său. Și iată că la numai o zi după decesul maestrului primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, a introdus pe ordinea de zi un proiect de hotărâre prin care va fi înființată piațeta Radu Beligan, situată vis-a-vis de Teatrul Național, la intersecția dintre Bd. Carol I și Bd. I.C. Brătianu. Ce ar mai fi de spus? Că inegalabilul Radu Beligan va fi înmormântat, sâmbătă,23 iulie, cu onoruri militare, deoarece fusese decorat cu Steaua României.

Potrivit UNITER, trupul neînsufleţit al maestrului va fi depus în foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti, sâmbătă 23 iulie, între orele 10.00 – 13.00. Înmormântarea va avea loc în aceeaşi zi, la Cimitirul Bellu.

Îți urăm veșnicie plăcută maestre, atât în cer cât și pe pământ, peliculele cu personajele pe care le-ai interpretat menținându-te nemuritor printre noi. Cerul cu siguranță te va primi cu aplauze…Bis, bis, bis pentru Sir Radu Beligan ! Dumnezeu să-i răsplătească truda actoricească! 

   

Biografie:

Radu Beligan s-a născut pe 14 decembrie 1918, în comuna Galbeni, judeţul Bacău. Pe linie maternă era grec de origine, pe linie paternă, fiind urmaş al unuia dintre fraţii lui Ion Creangă. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru.

Radu Beligan a interpretat – în peste şapte decenii – roluri celebre, cum ar fi caractere ale dramaturgilor literaturii române: Ion Luca Caragiale, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Muşatescu, Mircea Ştefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan şi universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jules Romain, Eugen Ionescu, Jean Anouilh, Friedrich Dürrenmatt, Edward Albee, Peter Shaffer, Patrick Süskind, Neil Simon, Umberto Eco.

A fost unul dintre discipolii actriţei Lucia Sturdza Bulandra şi al scriitorului Eugen Ionescu. Beligan este privit în general ca unul dintre numele majore ale teatrului românesc, cu un repertoriu complex, clasic şi modern. A jucat alături de actori importanţi, cu reprezentaţii atât în ţară cât şi în străinătate.

În 2013, a doua zi după ce şi-a sărbătorit cea de-a 95-a aniversare, imediat după spectacolul „Egoistul”, jucat şi regizat de Radu Beligan la Teatrul Naţional Bucureşti, acesta a primit titlul de cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru, din partea Guinness World Records.

Radu Beligan are o bogată activitate în teatru, film, televiziune şi radio. A fost director al Teatrului de Comedie din Bucureşti, între anii 1961 şi 1969, şi director al Teatrului Naţional Bucureşti, între 1969 şi 1990. Totodată, a fost profesor la Institutul de Teatru şi Film, între 1950 şi 1965, şi a fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004, în semn de recunoaştere a activităţii sale în domeniul artei.

A fost decorat, printre altele, cu Ordinul „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer, Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur şi colan şi Ordinul Naţional al Legiunii de Onoare în grad de Ofiţer, din partea Franţei. Este Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti.