Peste câteva zile, la 13 august, se împlinesc 422 de ani de la Bătălia de la Călugăreni, una dintre cele mai importante lupte duse de către Mihai Viteazul.
La 13 august 1595, în zorii zilei, Mihai Viteazul ataca, la Călugăreni, în ceea ce urma să devină luptă parte a conflictului otomano-muntean, şi parte a campaniei otomane din august – octombrie 1595 ce avea drept scop înlocuirea voievodului şi transformarea Ţării Româneşti şi Moldovei în provincii otomane.
La momentul luptei, conform izvoarelor istorice, otomanii dispuneau de o armată alcătuită din circa 60.000 de oameni, pe care îi trecuse Dunărea cu doar trei zile înainte, pe un pod de vase aflate la distanţă mică unul de altul, pe la Giurgiu. Acestora li s-au opus, în 13 august, cei aproape 16.000 de oşteni şi 11 tunuri ale lui Mihai Viteazul, alături de care se aflau şi patru mii de maghiari şi secui, aflaţi sub comanda lui Albert Kiraly.
Zona aleasă pentru bătălie a fost Călugăreniul, pe malul râului Neajlov, tocmai pentru că era o zonă mlăştinoasă, care putea bloca cu uşurinţă flancurile armatei otomane.
Situaţia înainte de bătălie
La iniţiativa domnitorilor muntean şi moldovean de a ieşi de sub stăpânirea Imperiului otoman, prin acţiunile de la Bucureşti şi Iaşi, mai ales datorită distrugerilor masive produse prin atacurile devastatoare de la Giurgiu, Brăila, Hârşova, Târgul de Floci, Silistra, Putineiu, Stăneşti, Rusciuk ori Tighina, Chilia, Cetatea Albă şi Ismail, marele vizir Ferhad Paşa porneşte cu o armată împotriva lor, la 27 aprilie 1595.
Prezent la Adrianopol, la 14 mai 1595, marele vizir decide transfromarea celor două ţări româneşti în vilâvete otomane, conducători ai acestora fiind numiţi Cafer Paşa (înlocuit, mai apoi, cu Haydar Paşa), pentru Moldova, şi Satirci Mehmed Paşa, pentru Ţara Românească.
Situaţia nou creată de ieşirea celor două ţări române, cărora li se adaugă şi Transilvania, din relaţia cu Poarta, a produs o criză alimentară la Constantinopol, unde săracii capitalei şi trupele aflate pe front încep să simtă privaţiunile. Ferhad Paşa începe construirea unui pod pentru a-şi trece armata în Ţara Românească, dar din 7 iulie 1595, Mare Vizir este numit octogenarul Koca Sinan Paşa, pentru a patra oară, acesta fiind şi cel care porneşte spre Dunăre.
Mihai Viteazul încearcă să împiedice trupele otomane să treacă Dunărea şi trece la ofensivă, atacând fulgerător la Nicopole, unde, de altfel, nimiceşte o oaste formată din 1.300 de soldaţi şi distruge cele o mie de vase cu care otomanii voiau să construiască un pod. De aici, un corp de oaste se îndreaptă spre Vidin, care este ars, iar altul spre Turtucaia, căreia i se distruge citadela. În urma acestei campanii, sunt transmutaţi în Ţara Românească circa 16.000 de creştini.
Desfăşurarea bătăliei
Primele atacuri au fost în zorii zilei de 13 august, când circa zece mii de oşteni valahi, care au ajuns până la tabăra de corturi a turcilor. Câteva ore mai târziu, ienicerii au pornit, la rândul lor, un atac puternic, şi reuşesc captuarea a 11 tunuri creştine.
Trupele comandate de Mihai se retrag puţin, în ordine, dispunerea sub formă de triunghi, cu vârful spre inamic, şi regruparea relativ rapidă fiind, de fapt, cheia succesului următorului atac: efectivele lui Mehmed Paşa şi ale lui Hassan Paşa se retrag în degringoladă, mulţi cad în mlaştină şi mor înecaţi, ceea ce îi dă lui Mihai posibilitatea contraatacului final, recupe-rarea celor 11 tunuri şi capturarea steagului turcesc verde, al profetului Mahomed, şi a altor cinci tunuri turceşti.
Victoria finală a bătăliilor otomano-muntene s-a dat câteva luni mai târziu, în octombrie, la Giurgiu, unde Mihai Viteazul a reuşit să îi înfrângă definitiv pe turci.
Astăzi, la mai bine de patru secole de la desfăşurarea bătăliei, despre victoria lui Mihai Viteazul la Călugăreni stau mărturie două basoreliefuri din bronz ce sunt expuse, pentru moment, la sediul Prefecturii Giurgiu, dar care, aşa cum ne declara, cu puţin timp în urmă, primarul comunei Călugăreni, Marin Voinea, vor fi reproduse dintr-un material special, care să nu îi tenteze pe hoţii de fier, şi vor fi amplasate în locul în care au fost şi originalele: pe podul de peste Neajlov, din comuna Călugăreni.
Jurnal
