Paradoxal, dramaticul declin industrial de după 1989 a salvat respirația, respectiv plămânii giurgiuvenilor. Dacă în comunism aerul era o armă chimică lentă generată de stat, astăzi problema este generată de lipsa de infrastructură, mașini vechi și un management defectuos al deșeurilor.
Marile coșuri de fum s-au prăbușit, dar au lăsat în loc o altă problemă. Nu mai avem un „monstru” industrial care ne otrăvește programat, ci o sumă de factori urbani ce, zi de zi, ne afectează subtil sănătatea.
După 1989, declinul economic a adus, ironic, salvarea plămânilor giurgiuvenilor. Combinatul chimic a fost închis, lăsat în paragină și ulterior demolat.
Conform datelor statistice centralizate de Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului (RNMCA), prin stația din Șoseaua 1 Decembrie 1918 și platforme precum IQAir, Indicele de Calitate a Aerului (AQI) în municipiul Giurgiu oscilează în prezent între 27 și 60. Asta înseamnă că, oficial, aerul se încadrează în limitele „Bun” spre „Moderat”.
Poluanții periculoși din trecut (dioxidul de sulf – SO₂ și dioxidul de azot – NO₂) au scăzut la niveluri minime (sub 2-8 ppb). Cu toate acestea, bătălia nu este complet câștigată. Pericolul modern poartă numele de PM2.5 și PM10 (pulberi în suspensie). Aceste particule microscopice depășesc frecvent recomandările stricte ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
În județul și municipiul Giurgiu, fenomenul arderilor și depozitărilor ilegale de deșeuri este concentrat în câteva „zone fierbinți”, bine cunoscute de comisarii de mediu, jandarmi și localnici. Acestea se împart în două mari categorii: nodurile de rețele de reciclare ilegală din județ și punctele de abandon din municipiu.
Conform rapoartelor de control ale Gărzii Naționale de Mediu și intervențiilor ISU, cele mai problematice zone sunt:
Zonele critice din județ (Arderi industriale și deșeuri tehnologice)
Aici deșeurile auto, cablurile electrice, plasticul și electrocasnicele vechi sunt arse masiv în curți, pe albii de râuri sau pe câmpuri, pentru a extrage metale feroase și neferoase (cupru, aluminiu).
Bolintin-Vale și Bolintin-Deal: Aici este concentrat cel mai mare focar de acest tip din județ. În mod repetat, controalele și descinderile forțelor de ordine au vizat firme clandestine sau persoane fizice care colectează, dezmembrează mașini și ard ilegal deșeuri (în special anvelope, resturi auto și plastice). Amenzile aplicate aici de comisari depășesc frecvent sute de mii de lei;
Vărăști: O altă comună aflată constant pe radarul autorităților naționale de mediu. Aici au loc acțiuni de control de amploare împotriva rețelelor care depozitează și incendiază deșeuri pe câmpurile sau la periferia localității;
Grădinari (Sătucul Zorile): Zonă cunoscută pentru depozite de reciclare conexe, unde au loc incendii violente (unele cu suspiciuni clare de aprindere intenționată, cum a fost cel de la depozitul de mase plastice întins pe 5.000 mp);
Mihăilești (zona Novaci): Studiile geofizice și de mediu au evidențiat în acest oraș arii extinse contaminate cu deșeuri îngropate și arse ilegal, care poluează inclusiv solul și pânza freatică.
Punctele negre din Municipiul Giurgiu (Depozitări urbane și arderi de proximitate).
