Muzica nu minte. Dacă poate fi schimbat ceva în lume,
acest lucru se poate întâmpla numai prin muzică.
Jimi Hendrix
Astăzi, 1 octombrie , „Fête de la Musique” (Ziua Muzicii), este folosit pentru a promova acest obiectiv. Amatori şi profesionişti sunt aşteptaţi în această zi , în stradă, să evolueze în spectacole gratuite şi astfel să doneze iubitorilor de muzică din timpul lor.
Fiecare popor are propria muzică ( Muzica clasică, country, blues, jazz, rock, pop, romanţe), modalităţi de exprimare, de comunicare, de relaxare. Ziua Mondială a Muzicii este în cele din urmă o sărbătoare care îi unește pe toți iubitorii de muzică de pe Pământ. Ea promovează arta muzicală și idealurile de pace și prietenie între popoare și culturi, schimbul de experiență și aprecierea tuturor valorilor estetice. Pe de altă parte, ca formă de artă care se manifestă prin sunet şi tăcere, muzica are o strânsă legătură, prin sunete, cu organismul uman.
Inițiată la 1 octombrie 1975 de către muzicologul şi violonistul Yehudi Menuhin, a fost organizată pentru prima dată de Consiliul Internaţional al Mizicii, în conformitate cu rezoluția adoptată în cadrul Adunării Generale de la Lausanne, în 1973. Scopul acestei zile este încurajarea muzicienilor amatori și profesioniști să iasă în stradă şi organizarea de concerte gratuite cu scopul aducerii în faţa publicului diferite genuri muzicale.
Compozitori, interpreţi şi muzicologi de renume sunt invitaţi să vorbească despre importanţa muzicii şi locul ei în viaţa modernă. Sunt organizate întâlniri cu artişti, competiţii şi teste muzicale, expoziţii de instrumente muzicale, de înregistrări, fotografii, picturi, sculpturi, caricaturi şi afişe pe teme muzicale, concerte, programe de radio şi televiziune.
Muzica, artă, sunet și tăcere…
Sunetele au asupra noastră o putere de care, de multe ori, nici nu suntem conştienţi. Trăim într-o mare de sunete, prea adesea asurzitoare, stridente, stresante, patogene. Dacă de cele mai multe ori sunetele care ne înconjoară sunt stresante, există şi sunete alese cu grijă şi ascultate cu atenţie au însuşiri miraculoase asupra noastră. Aşa s-a născut ideea alinării suferinţelor prin muzică. Mult timp practicată de om, apoi uitată, azi redescoperită, dar niciodată dispărută, terapia prin muzică a devenit un captivant subiect de studiu în domeniul sănătăţii minţii şi a corpului. Deşi există un volum vast de cercetări asupra muzicoterapiei sau meloterapie, este destul de puţin folosită, poate şi pentru că nu dă rezultate într-un timp foarte scurt.
Puterea vindecătoare a muzicii
Istorisirea biblică despre regele Saul şi David cuprinde şi o relatare depre puterea vindecătoare a muzicii: „Iar când duhul cel trimis de Dumnezeu era peste Saul, David, luând harpa, cânta şi lui Saul îi era mai uşor şi mai bine şi duhul cel rău se depărta de el”.Muzica indiană clasică aparţinând genului numit raga este considerată, în tradiţia vedică, drept un mijloc de tămăduire, prin faptul că undele sonore ar influenţa funcţionarea sistemului nervos uman.
De la castratul Farinelli la efectul Mozart
În 1737, regina Spaniei, Elisabetta Farnese, încredinţată, ca şi medicul ei, Giuseppe Cervi, că muzica poate vindeca anumite afecţiuni ale sufletului, l-a chemat la curte pe cel mai vestit cântăreţ al acelor vremuri, Farinelli, un celebru ”castrato”. Misiunea lui Farinelli la curtea Spaniei a fost aceea de a cânta pentru regele Filip al V-lea, care suferea de o depresie gravă. Sunt numai câteva dintre exemplele istoriei, care pot duce la concluzia că terapia prin muzică este benefică pentru psihic, iar cercetările recente au evidenţiat importanţa meloterapiei în tratamentul unor afecţiuni organice grave, precum accidentele vasculare cerebrale.
În sprijinul acestor teorii vine şi aşa-numitul „efect Mozart” – faptul că a asculta muzica acestui compozitor are efecte pozitive asupra percepţiei spaţiale, asupra memoriei şi capacităţii de învăţare: s-a spus chiar că expunerea la această muzică ar creşte coeficientul de inteligenţă şi ar stimula dezvoltarea mentală.
(Sursa: descopera.ro)
