acoperamantului_maicii_domnuluiÎn calendarul popular, prima zi a lunii octombrie era consacrată ”Sfântului Procoavă”. Iată de ce creştinii ortodocşi serbează Acoperământul Maicii Domnului. De-a lungul timpului, între sărbătoarea populară şi cea creştină s-a produs un mixaj, iar semnificaţia sărbătorii de pe 1 octombrie s-a rezumat la importanţa pe care o aveau feluritele acoperăminte (procoveţe), în special pentru femei . 

Despre Sfântul Procoavă se spune că Dumnezeu l-a sfinţit printre primii, dându-i sarcina de a acoperi pământul cu primul strat de zăpadă, ca anul următor să fie rodnic și îmbelșugat. Fecioarele care duceau lipsă de păr i se închinau cu mare evlavie, în această zi, pentru a le acoperi capul cu păr şi a deveni mai plăcute flăcăilor. Sperau astfel că se vor mărita mai repede.

Legenda spune că şi-a trăit viaţa în post şi rugăciune, între cer şi pământ, pe o platformă construită pe un stâlp şi că nu era atins niciodată de ploaie, fulgere sau îngheţ.

Pentru că oamenii credeau că întreaga lor putere sta în părul de pe cap sau în cel al bărbii, în cazul bărbaţilor, aveau o mare grijă pentru el. Deoarece considerau că părul rămâne în legătură cu trupul chiar şi după ce era tăiat, era interzis să fie aruncat, ci trebuia ars. Pe de altă parte, grija pentru păr reieşea şi din asemănarea acestuia cu iarba, socotită un fel de păr al pământului.

 Fetițele purtau părul în două cozi, fetele mari într-o singură coadă împletită iar femeile îl strângeau în diferite modalități sub năframă. El era îngrijit cu mare atenție în diferite rutualuri, transmise până în zile noastre (tăierea moțului şi ruperea turtei).

În plan social, părul lung era un însemn al puterii, tăierea sa semnificând sacrificiul sau capitularea. Părul copilelor, atunci când era tuns prima dată, era pus într-o baligă sau la rădăcina unui pom, din credinţa că părul care va creşte va fi lung şi frumos.

par_minunat_1c8b3405d4

Fetele care voiau să le crească părul mai repede se spălau pe cap cu cânepă şi frunze de nuc furate. Cele care doreau să le crească părul cât mai lung trebuiau să-l ungă cu untură de arici, în vreme ce, pentru a nu le cădea părul, fetele nu trebuiau să-şi pună pe cap căciulă de băiat sau să mănânce despletite.

Femeile nu aveau dreptul să poarte păr scurt, iar femeia măritată văzută cu părul despletit se spunea că ,,trage a moarte pentru bărbatul ei”.

(Jurnal)

SURSA: traditionalromanesc.ro