De la declanșarea crizei coronavirusului, desemnați pentru comunicarea publică (cu presa, în speță) la nivel local au fost cei de la Direcția de Sănătate Publică. Nici județul nostru nu a făcut rabat, doar că „vocea unică” este aproape mută.

De o săptămână, de când au început să folosească și Vama Giurgiu pentru intrarea în țară, cei de la DSP NU au comunicat – oficial – nimic. Telefonul sună, și rămâne fără răspuns. Iar dacă se răspunde, totuși, replica „nu am dormit demult, sunt ocupată și obosită” taie orice elan al celui care are nevoie de informații.

Mai mult, tăcerea – care, în unele cazuri, este de aur – acum poate fi o otravă extrem de puternică. Lipsa de informații oficiale, furnizate de persoane avizate, a dus la apariția, în oraș, a multor zvonuri. Inclusiv că există, la acest moment (13 martie) peste 20 de cazuri de infectare CONFIRMATE, despre care autoritățile nu spun, însă, nimic. Obligația lor este, dacă cumva au uitat, să informeze OFICIAL publicul prin intermediul presei, dar nu prin declarații fade, ci cu date concrete, și nu să amenințe cu dosare penale pentru eventuale difuzări de știri venite „pe surse” (după posibilități, dacă nu avem comunicare).

Sunt zvonuri alarmiste, conform cărora chiar și numărul celor plasați în carantină ar fi cu mult mai mare față de ceea ce se cunoaște. Sunt surse care spun că s-ar fi apelat inclusiv la alte locuri de cazare, decât cele deja știute, pentru că valul celor care vin în țară este tot mai mare. Și, în continuare, „vocea unică” este setată pe „mute”. Măcar de-ar fi fost pe un „snooze” (vibrații), poate mai aflam și noi câte ceva.  

A fost situația dramatică a grupului de turiști giurgiuveni veniți din Israel, cărora, conform declarațiilor lor, DSP a refuzat să le facă testul de depistare a coronavirusului, spunându-le chiar că nu este nicio problemă!!!

Bun, înțelegem tăcerea conducerii DSP. Probabil că, în aceste zile, au multe de gestionat, multe de raportat. Dar, dacă nu reușește să comunice directorul (care și-a asumat, se pare, rolul de „informator oficial”), întrebarea legitimă este de ce nu deleagă aceste atribuții către o altă persoană, poate mult mai liberă și cu ceva mai multă disponibilitate față de presă, fie ea locală sau națională.

De la izbucnirea crizei coronavirusului, nicio informație legată de cifre nu există nici pe site-ul DSP-ului. E drept, este oarecum actualizat, dar cu informații fade. Nu cu date concrete, utile, la un moment dat, oricui. Sunt comunicate de presă fără conținut, sterpe, cu niște „copy-paste”-uri din legislație. Dar ceea ce frapează este un comunicat publicat pe 12 martie, în care toți giurgiuvenii sunt înștiințați de faptul că începând cu 9 martie (!!!!) „organizarea evenimentelor publice se va efectua cu avizul Direcţiei de Sănătate Publică Giurgiu” (la evenimente publice intrând, probabil, și înmormântări, nunți, botezuri sau alte asemenea). Întrebarea – legitimă – care se naște este ce se va întâmpla celor care au avut evenimente în intervalul 9 – 12 martie, interval neacoperit din punct de vedere informațional de către cei de la DSP…

Astfel, dacă adunăm toate cele de mai sus, ne întrebăm dacă nu cumva cei responsabili de această tăcere neavenită nu ar trebui să lase loc celor care chiar vor să facă treabă. Dacă secretarul de stat pe probleme de situații de urgență, Raed Arafat, dacă ministrul sănătății, dacă alte persoane cu rang mult mai înalt ÎȘI GĂSESC TIMP pentru a comunica, zilnic, situațiile cu care ne confruntăm, oare conducerea DSP Giurgiu are mai mult de muncă, așa că nu are timp să răspundă, fie și pentru 30 de secunde, presei locale? Răspunsul, probabil, îl vom afla dintr-un comunicat sterp, fără date concrete, trimis pe mail, fără vreo ștampilă sau semnătură de asumare, eventual după terminarea crizei coronavirusului!

(Jurnal)