Curtea Constituţională afirmă, în motivarea deciziei prin care a stabilit că utilizarea actelor ANAF ca mijloace de probă în dosarele penale este neconstituţională, că procesul verbal întocmit de organele fiscale poate constitui doar act de sesizare a organelor de urmărire penală, neputând constitui în acelaşi timp şi mijloc de probă în procesul penal .

Administrarea probelor se realizează exclusiv în cursul procesului penal, precizează CCR. Decizia poate avea impact asupra dosarelor aflate în derulare. Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.233 indice 1 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art.350 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în 29 ianuarie stabilind că sintagma „care constituie mijloace de probă”  este neconstituţională. Excepţia a fost ridicată de Mircea Rădină, Neculai Marataş, Societatea Lemarco S.A. din Bucureşti, Societatea Lemarco Cristal S.R.L. din Urziceni şi de Societatea Zahărul Lieşti S.A. din localitatea Lieşti, judeţul Galaţi, în Dosarul nr.1701/3/2014 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.

 Ce afirmă Curtea

Conform motivării deciziei, publicată în 2 mai în Monitorul Oficial, Curtea afirmă că „efectuarea unei constatări se poate dispune numai în cursul urmăririi penale, prin ordonanţă, de organul de urmărire penală”. CCR” mai  precizează totodată că:  „Din moment ce activitatea de verificare fiscală este realizată înaintea începerii urmăririi penale, înseamnă că actul rezultat, chiar purtând denumirea de „proces-verbal”, nu poate fi calificat ca fiind un „proces-verbal”,  în sens de mijloc de probă reglementat de art.97 alin.(2) lit.e) din Codul de procedură penală”.

(Jurnal)