Zilele acestea urșii au invadat câteva străzi din Municipiu… O astfel de scenă se petrecea în multe din localitățile României cu numai un secol în urmă. Ce căutau, în acele timpuri, urşii pe străzi, ce caută astăzi?
În urmă cu zeci de ani, cei ce încă mai credeau în tradiţii, se organizau în cete și mergeau îmbrăcați în blănuri de urs sau trăgând după ei urși vii, urând pe la casele oamenilor.
De exemplu, în ziua de Sfântul Ioan, zeci de ursari (majoritatea de etnie romă) veneau de departe şi se adunau chiar și la București , unde cei mai curajoşi dintre bărbaţii se luau la trântă cu animalele, spre amuzamentul trecătorilor. În puţine cazuri, urşii erau puşi la pământ. De la aceste întâlniri vine şi zicala „Se adună lumea ca la urs”!
Mai exista şi „călcatul ursului”. Astfel, cine dorea se întindea pe pământ cu burta în jos şi îşi acoperea capul cu mâinile. Ursul era urcat pe spatele persoanei, acesta fiind, de fapt, „călcatul ursului”. De ce se practica acest ritual? Se spunea că vindecă artritra şi reumatismul.
Ursarii au fost interzişi însă după 1939. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, ca parte a măsurilor represive dispuse de Garda de Fier, ministrul de interne al guvernului legionar român, Constantin Petrovicescu, a emis un ordin prin care interzicea ursarilor să umble cu urșii prin orașe sau sate și să dea spectacole cu ei. La acea vreme, explicația oficială pentru măsura cu pricina a fost că mișcările populației rome contribuiau la răspândirea tifosului.
De atunci şi până astăzi, meseria de ursar a mai fost practicată răzleţ în ţara noastră şi interzisă definitiv în perioada regimului comunist. În ultimii ani însă această tradiție a reînviat în preajma sărbătorilor de iarnă când cete de romi continuă să surprindă cetățenii și mai ales pe copii cu această tradiție, fără însă a mai trage după ei ursul autentic, pentru a nu isca revolta celor de la protecția animalelor.
În acest context zilele trecute câteva grupuri de romi, cu copii după ei, toți îmbrăcați în costume naționale și în blănuri de urs umblau bătând în tamburine , printre blocurile Municipiului Giurgiu, sperând astfel să stârnească trecătorii și să primească în dar câte ceva de la curioșii adunați la ferestre.
Tehnologia a dovedit și de data aceasta că și-a făcut loc și în această zonă culturală, unul dintre participanți asigurând fondul muzical trăgând după el un cărucior în care se odihnea o boxă ce arunca în eter colinde tradiționale pentru această perioadă.
În concluzie: Crăciunul se apropie…Să joace urșii!!
