Excesele de personalitate ale unor tineri din noua generație ne șochează uneori prin conținutul textelor și contextul în care ele sunt promovate. Iată în rândurile de mai jos o scrisoare a unui elev extrem de mânios pentru faptul că i se ceruse să scrie o compunere despre cum și-a petrecut el vacanța de vară

Cum mi-am petrecut eu vacanța de vară, nu este treaba nimănui – scrie elevul.  Este treaba mea personală, deoarece vara este timpul meu personal, eu nu sunt obligat să raporteze nimănui despre el.

Trebuie să se respecte drepturile omului, iar dacă o să-mi dați nota 4 pentru această compunere, doamna Mitrache (n.red. – probabil acesta este numele profesoarei de română  care i-a cerut să scrie compunerea), noi doi o să ne întâlnim la Curtea Europeană de Justiție! 

O să fiți chemată acolo cu citație, prin poștă, iar eu voi fi deja acolo cu alte treburi. Cu ce fel de treburi este iarăși treaba mea personală și nu privește pe nimeni... mai scrie elevul, vizibil deranjat, din tonul în care este alcătuit textul, de îndrăzneala profesoarei care tocmai îi încălcase  terenul privat al intimității sale, prin solicitarea de a alcătui o compunere…

(Jurnal)