Peste 90 de ani de istorie frământată, plină de lovituri de stat și implicări ale armatei. Cam asta s-ar putea spune despre statul turc după 1920. În rândurile de mai jos vă oferim doar câteva date ce relevă această stare de spirit ce a guvernat Turcia timp de aproape un secol…
În 1923 – Mustafa Kemal Ataturk instaurează Republica modernă Turcia.
În 1946 – Se ţin primele alegeri democratice
1950 – Partidul lui Ataturk pierde alegerile în dauna partidului democratic al lui Adnan Menderes.
1960 – Lovitură de stat organizată de armată. Menderes este judecat şi executat în 1961. Puterea revine oamenilor.
1971 – Situaţia din Turcia este tulbure. Armata dă o nouă lovitură de stat şi se impune legea marţială timp de 2 ani. Partidul lui Ataturk revine la putere în 1973.
1980 – Cea mai sângeroasă lovitură de stat din istorie: sute de morţi, 50 de execuţii şi peste 500.000 de arestări. Armata renunţă la putere în 1983, dar Generalul Evren rămâne preşedinte până în 1989. Constituţia scrisă de armată în 1982 este valabilă şi astăzi, cu amendamente.
În 1994 – Recep Tayyip Erdogan este ales primar al Istanbulului cu 25% din voturi!?
1996 – Şeful partidului islamist, Necmettin Erbakan, din care făcea parte și Edogan, devine prim-ministrul Turciei, fiind primul premier islamist al ţării.
1997 – O altă lovitură de stat. Armata îl îndepărtează pe Necmettin Erbakan de la putere.
1999 – Erdogan este închis pentru patru luni de zile pentru incitare la islamism, fiind acuzat că aduce atingere secularismului.
În 2002 – Erdogan înfiinţează partidul AKP şi câştigă alegerile. Erdogan își proclamă totodată public ruptura cu trecutul său islamist, spunând că noul partid nu are la bază religia.
În 2003 Erdogan devine prim-ministru.
2007 – Recep Tayyip Erdogan convoacă alegeri anticipate, după ce opoziția, justiția şi armata îşi unesc forţele pentru a opri alegerea aliatului său Abdullah Gul în funcţia de preşedinte. Câştigă 47% din voturi, iar Parlamentul îl alege pe Gul preşedinte.
2008-2010: Zeci de ofiţeri din armată sunt închişi în urma unor procese pornite de membrii unei mişcări islamiste „guleniste” (Gulen), care pe vremea aceea erau aliaţii lui Erdogan.
În 2011 Erdogan obţine cel de-al treilea mandat cu 50% din voturi.
În 2013 are loc o ruptură înbtre Erdogan şi mişcarea Gulen . Procurorii încep să ancheteze oamenii din cercul lui Erdogan. Zeci dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai premierului Erdogan sunt reţinuți. La rândul lor, politicienii reţinuti resping acuzaţiile. Drept răspuns, Erdogan realizează o remaniere a Cabinetului.
În 2014 Erdogan devine primul preşedinte al Turciei, ales direct de popor cu 52% dintre voturi. Ofiţerii şi politicenii ce au fost închişi în 2013 sunt acum eliberaţi.
2015 – Partidul lui Erdogan, AKP, pierde apoi recâştigă majoritatea parlamentară. ISIS şi militanţii kurzi sunt acuzaţi de atacurile teroriste.
Iată-ne în 2016 când violenţele continuă. Turcia este însângerată de un grav atac terorist. Trei bărbaţi au deschis focul, cu pistoale mitralieră, apoi s-au aruncat în aer pe aeroportul Ataturk, din Istanbul. Zeci de persoane au murit şi sute au fost rănite.
În luna iulie 2016 o ultimă lovitură de stat, este eşuată în Turcia. Ea s-a soldat cu cel puţin 60 de morţi şi sute de arestaţi. Şeful Statului Major al armatei a fost înlocuit!
(Jurnal)