Tradiții și obiceiuri inedite de ANUL NOU

0
377

Anul Nou reprezintă, reînnoirea simbolică a timpului, marcată în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, fie că omul sărbătoreşte momentul printr-un ceremonial cu specific local, naţional sau printr-o simplă reuniune în familie.

Desigur, ţinând cont că în anumite zone ale lumii există calendare diferite, Anul Nou nu este sărbătorit peste tot în acest moment al anului.

Anul Nou contemporan se sărbătoreşte diferit, în funcţie de regiune şi mai ales de religie. Spre exemplu, evreii sărbătoresc Rosh Hashanah („Capul anului”) – la o dată variabilă din septembrie sau octombrie, în China acesta cade în perioada 21 ianuarie – 19 februarie, în Iran – în luna martie, iar Biserica ortodoxă rusă marchează Anul Nou la 14 ianuarie.

Iată care sunt tradiţiile Anului nou în câteva ţări şi zone ale lumii.

  • Africa de Sud – păstrează tradiţia tragerii clopotelor bisericilor şi chiar a focurilor de armă, precum şi dansurile stradale, în costume colorate.

  • Austria şi Elveţia – în unele zone din aceste ţări există tradiţia costumării – stridente şi neobişnuite – pentru sărbătoarea ajunului Sfântului Silvestru, moştenită încă din anul 314, atunci când se credea că Papa Silvestru a capturat un monstru de mare care urma să distrugă lumea în anul 1000. Un alt obicei este cel de răsturnare pe podeaua casei a unui recipient cu frişcă, care antipează un an cu noroc din abundenţă. La miezul nopţii de Anul Nou, în Elveţia există obiceiul toasturilor pentru lucrurile bune din anul trecut, iar cantitatea de îmbrăţişări şi săruturi din acest moment este vazută ca fiind direct proporţională cu norocul oamenilor din noul an.

  • Birmania – Anul Nou se sărbătoreşte în cea mai caldă zi a anului, în care oamenii stropesc pe oricine cu apă din abundenţă, fără ca nimeni să se supere, acesta fiind gestul care simbolizează fertilitatea.

  • Bolivia şi Chile – Anul Nou al culturilor aimara (Bolivia) şi mapuche (Chile) este marcat la 21 iunie, prin ritualuri ancestrale de slăvire a divinităţilor, iar în cultura tiwanakota, Anul Nou este sărbătorit la solstiţiul de iarnă din emisfera sudică, prin mulţumiri aduse divinităţilor Pachamama – „Mama Pământ” şi Tata Inti – Tatăl Soare, mai ales pentru roadele recoltelor. În provincia Araucania, comunitatea mapuche păstrează obiceiul de a se scălda în apele reci – un ritual de purificare care durează până la 24 iunie, când este marcată Ziua naţională a popoarelor indigene.

  • Brazilia – la festivităţile din ajunul Anului Nou, brazilienii participă la ritualul de omagiere a personajului Iemanja – zeiţa mării care a ajuns pe pământ pentru a împărtăşi oamenilor dragostea – obicei care presupune că în larg plutesc mii de bărcuţe de hârtie în care câte o lumânare însoţeşte imaginea zeiţei, iar ca ofrandă adusă acesteia sunt aruncaţi în apă crini sau trandafiri albi.

  • China – Anul Nou – care vine în prima zi cu lună plină după intrarea Soarelui în constelaţia Vărsătorului – se numeşte „Sărbătoarea Primăverii”, cu o istorie de circa 4.000 de ani, o zi de mulţumire şi recunoştinţă pentru lucrurile bune primite în anul care s-a încheiat.

  • Peninsula Coreea – are o tradiţie neobişnuită care presupune că în noaptea de Ajun, nu se doarme, pentru a se evita trezirea în noul an cu sprâncenele încărunţite, iar pentru a evita acest lucru, toate casele sunt puternic luminate. Tot în ajun se face curăţenie în case, obicei însoţit de arderea unor beţişoare de bambus pentru alungarea spiritelor necurate. Adăugarea a încă unui an de viaţă este marcată simbolic prin consumul unei prăjituri cu orez – Tokkuk, în noaptea de Anul Nou.

  • Egipt – pentru trecerea în noul an, egiptenii se îmbracă, fără excepţie, în haine neapărat noi, foarte colorate. Un alt obicei întâlnit la egipteni este întânit mai ales în zonele rurale, unde oamenii merg din casă în casă, întâi la prieteni, pe care îi iau la drum, mergând pentru a face urări la casa primarului.

  • Hinduşii – nu sărbătoresc noul an în acelaşi timp sau mod. În Bengalul de Vest, oamenii se împodobesc cu flori, variat colorate, iar femeile poartă haine galbene, aceasta fiind culoarea primăverii. În India Centrală, steagurile portocalii împodobesc clădirile în ziua de Anul Nou, în vestul Indiei, anul nou este celebrat la sfârşitul lunii octombrie, concomitent cu festivalul Diwali, obiceiul constând în aşezarea pe acoperişuri a unor mici opaiţe aprinse cu ulei. În sudul Indiei, mamele pun mâncare, flori şi daruri într-o cutie specială, pentru copii, iar în dimineaţa anului nou, copiii sunt conduşi cu ochii închişi, de mamele lor, la cutia cu daruri.

  • Irlanda – contrar majorităţii obiceiurilor întâlnite în lume, irlandezii nu ies din casă de Anul Nou, aici existând credinţa că pe străzi se găsesc în această perioadă spirite cu care nu e bine să te întâlneşti.

Pentru a atrage fericirea în anul care vine, irlandezii obişnuiesc să agaţe în afara ferestrelor şi uşilor, o bucată din pâinea Crăciunului sau din prăjitura tradiţională de sărbători.

  • Ţările islamice – în calendarul islamic, alcătuit pe baza mişcărilor Lunii, data noului an este devansată cu 11 zile, anual, iar în Iran, Anul Nou este sărbătorit pe 21 martie. Există obiceiul ca, înainte de această dată cu câteva săptămâni, să se pună seminţe de grâu la încolţit, în vase speciale, iar la momentul Anului Nou, grâul este deja verde amintind de primăvară şi de înnoirea vieţii.

  • Israel – Tradiţia vorbeşte despre o carte a Raiului în care se spune că sunt înscrişi cei care au făcut lucruri bune, iar de Rosh Hashanah, toţi trebuie să dea socoteală în faţa lui Dumnezeu pentru comportarea lor în anul care a trecut. Iar după Anul Nou şi până la Ziua Judecăţii – ”Yom Kippur”, oamenii au la dispoziţie 10 zile pentru a se căi pentru răul pe care l-au făcut, iar dacă sunt sinceri, se presupune că Dumnezeu îi va ierta, fiind astfel consmenaţi în carte.

  • Italia – În perioada Anului Nou, la Napoli au loc cele mai dinamice tradiţii: spectacole de artificii, precedate de cântece şi dansuri, mese îmbelşugate – din care nu lipseşte carnea de porc, simbol al bogăţiei – stropite din abundenţă cu spumante şi vinuri. Petrecerea e musai să se încheie în zori, iar ca simbol al reînnoirii pe fereastra casei sunt aruncate lucrurile vechi.

  • Olanda – De Anul Nou, olandezii ard brazii de Crăciun pe străzi şi lansează artificii, ca o credinţă că astfel spiritele rele ale vechiului an vor fi alungate.

  • Polonia – Anul Nou este cunoscut ca ”Noaptea Sfantului Vasile” – ”Sylvester” şi prezintă credinţe asemănătoare celor prezentate despre Austria şi Elveţia şi legate de Papa Silvestru. De Anul Nou polonezii pregătesc şi consumă nişte gogoşi tradiţionale – „paczki” – şi pregătesc mici pâini de forma unei cruci, copil sau a unui inel, care sunt ascunse în ungherele casei, iar cel care le găseşte urmează să intre în călugărie, să se căsătorească sau să conceapă un urmaş.

  • Panama – este, se pare, ţara în care tradiţiile de Anul Nou aduc cel mai mare zgomot de pe Planetă: locuitorii se întrec în strigăte, fiecare bate unde şi în ce nimereşte mai zgomotos, claxoanele automobilelor sună necontenit, pentru alungarea ghinionului şi a spiritelor rele.

  • Scoţia – Anul Nou este numit „Hogmanay”, iar una din tradiţii este arderea unor suluri de smoală care sunt rostogoloite pe străzi, pentru „ardearea” anului vechi. O altă credinţă a scoţienilor arată că dacă prima persoană care va intra în casă de Anul Nou este un bărbat brunet care aduce un cadou, atunci anul cel nou va fi norocos. Tot din Scoţia vine şi unul dintre cele mai populare cântece de Anul Nou – „Auld Lang Syne”, craeat de poetul Robert Burns, în 1796, şi publicat în volumul „Scots Musical Museum”.

  • Spania şi Portugalia – Tradiţia iberică presupune că la miezul nopţii de Anul Nou trebuie să se consume 12 boabe de struguri, pentru a avea noroc şi fericire în fiecare din cele 12 luni ale anului care urmează.

  • Germania – de Anul Nou există la nemţi obiceiul de a pune în apa rece o crenguţă de brad, iar forma pe care o fac valurile create anticipează ce se va întâmpla în anul care vine: dacă se crează forma unei inimi sau a unui inel, înseamnă că va urma o nuntă, bărcuţa anticipează o călătorie, iar forma unui porc vesteşte bunăstare şi mâncare din abundenţă în anul următor.

  • Grecia – ziua de Anul Nou este dedicată Sfântului Vasile, iar copiii îşi lasă încălţările lângă şemineu, pentru ca în noaptea dintre ani să primească cadouri de la sfântul celebru pentru bunătatea sa. Felul de mâncare tradiţional de Anul Nou este prăjitura „vassilopitta”, în care este pusă o monedă de argint sau aur, iar cine găseşte moneda se spune că va avea noroc în anul care urmează.

  • Vietnam – Anul Nou este numit „Tet Nguyen Dan” sau „Tet” şi începe la 21 ianuarie sau 19 februarie, în funcţie de an. Credinţa vietnameză presupune că în fiecare casă se află un zeu, care în ziua de Anul Nou călătoreşte pe spatele unui crap către cer unde spune cât de bun a fost fiecare membru al familiei în anul care a trecut. Tocmai de aceea, pentru Anul Nou, fiecare vietnamez obişnuieşte să cumpere un crap viu, căruia îi dă drumul într-o apă curgătoare.

(Jurnal)