Fie că vorbim de taxe sau impozite, conform legislației în vigoare, fiecare contribuabil are obligația de a-și plăti datoriile către stat. Însă, în anumite condiții, aceste datorii pot deveni nule, sau, mai exact statul, prin instituția ANAF, nu mai poate obliga un datornic să plătească sumele către ANAF. Acest termen se numește prescripție, și intră în vigoare în anumite condiții strice, conform procedurilor fiscale existente în România.

Din cauza pandemiei, mulți români au fost puși în situația de a nu-și mai putea plăti datoriile către stat. Statul a introdus prin ordonanță de urgență, două noi măsuri în contextul pandemiei de COVID-19.

Prima consta în acordarea de bonusuri pentru plata impozitului anual pe venit până la 30 iunie 2021. Cea de a doua era o amnistie fiscală pentru dobânzi și penalități pentru contribuabilii care plătesc principalele datorii restante datorate la 31 martie 2021 până la 15 decembrie 2021.

Scopul acestor facilități este prevenirea acumulării de noi datorii față de stat. În același timp s-a dorit evitarea deschiderii de noi proceduri de insolvență datorită măsurilor adoptate în perioada stării de urgență de anul trecut. Dar și evitarea problemelor tehnice datorate numărului mare de declarații depuse precum și creșterea gradului de conformare de către contribuabili.

Cu toate astea, conform reglementărilor ulterioare, contribuabilii sunt, totuși, obligați să-și plătească datoriile către stat, prin colectarea sumelor prin instituția ANAF.

Procedurile fiscale pot prescrie datoriile către ANAF.

Cu toate astea, conform procedurilor fiscale din România, datoriile contribuabililor pot fi prescrise, dar numai în anumite condiții. Conform legislației României, datoriile către ANAF se pot prescrie, numai dacă termenul datoriei trece de cinci ani.

Cu alte cuvinte prescripția începe de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu dispune altfel.

(Jurnal)