Deși ziarul nostru a făcut o sumedenie de demersuri atât prin intermediul cotidianului Jurnal giurgiuvean cât și prin adrese oficiale, pentru ridicarea taxei de pod pentru locuitorii orașelor Giurgiu, respectiv Ruse, reprezentanții Ministerului Transporturilor nu au luat în seamă această solicitare. Dimpotrivă taxa de pod   s-a majorat de la începutul anului de două ori, ajungând în prezent la 15 lei pentru autoturisme.

Solicitarea se referea doar la conducătorii auto, posesori de autoturisme și nicidecum la cei care folosesc autovehiculul pentru desfășurarea unor activități comerciale.

Deși solicitările noastre au început încă de acum cinci ani în urmă am observat că parlamentarilor  noștri nu li s-a părut o inițiativă benefică pentru legăturile dintre cetățenii celor două orașe vecine.

Locuitorii din Ruse au protestat în numeroase rânduri împotriva taxei de pod, sperând că fie va fi anulată, fie va fi redusă substanţial.

Potrivit Agerpres, reducerea taxei ar fi o decizie grea pentru autorităţile de la Bucureşti, deoarece Compania Naţională de Drumuri stă prost la capitolul încasări şi la sumele disponibile pentru întreţinerea unor drumuri sau obiective, cum este şi podul de la Giurgiu – Ruse.

Deși reprezentanții Ministerului susțin faptul că prin aplicarea măsurii doar pentru cele două orașe vecine s-ar pierde sume importante de bani, noi credem că totul este o minciună! În primul rând nu mulți dintre giurgiuveni își permit să meargă în orașul vecin, în general pentru a lua masa la un restaurant sau pentru o plimbare…În același timp, ce ar putea găsi atrăgător , locuitorii din Ruse, la noi în oraș, pentru a ne vizita în număr mare?

Din păcate nici solicitarea noastră către locuitorii Municipiului Giurgiu de a completa o listă cu semnături care i-ar fi putut convinge pe gestionarii acestei afaceri cu Podul Prieteniei, nu s-a bucurat de succesul scontat, poate tocmai din motivul amintit mai sus, al faptului că puțini dintre giurgiuveni sunt dispuși financiar să viziteze orașul Ruse, limba slavă, vorbită de bulgari,  fiind un alt important  impediment.

Indignarea noastră este legată însă de faptul că deși cititorii noștri, în mod normal ar fi trebuit să fie interesați de această inițiativă, unii dintre ei sunt mai preocupați să ne bălăcărească  pentru tot felul de erori apărute în textele publicate, deși ele sunt inerente în profesia noastră.

În concluzie suntem maeștri în a comenta orice fleac, dar nu suntem în stare deloc să susținem o inițiativă majoră pentru comunitate, ce ne-ar fi adus tuturor o serie de avantaje. Mai simplu spus, ne simțim bine doar atunci când ”moare vaca vecinului”!

(Cityzen)