„Școala altfel”, pentru cine nu știe, este un program național ce are ca scop să contribuie la dezvoltarea competenței de învățare și a abilităților socio-emoționale ale elevilor.
El ar trebui să aducă un suflu nou, să scoată elevii din țarcul unităților școlare, din cotidianul școlar, înțepenit și formal. Pentru acest lucru este nevoie însă de bani, idei novative, dar mai ales de cadre didactice cu vocație și un mediu propice desfășurării unor astfel de manifestări.
Nicidecum nu poți să te bucuri de roadele unui astfel de program într-un oraș decrepit, încremenit în rutină, ca Giurgiu, în care un teatru, un muzeu, o bibliotecă și alte două sau trei instituții trebuie să asigure mediul propice de desfășurare a unei „săptămâni altfel” pentru un întreg sistem de învățământ rural și uneori și pentru câteva comune și sate, limitrofe municipiului.
Din nefericire această acțiune didactică se reduce de cele mai multe ori la activități formale, activități făcute pe repede înainte…
Așa s-a întâmplat marţi, 28 februarie, când elevii a trei sau patru școli din urbe, au fost pur și simplu înghesuiți în sala Teatrului „Tudor Vianu” pentru a participa la un experiment eșuat: „un spectacol plictisitor” – după cum ne-au declarat cei ce au fost captivi până la final –, prezentat de o trupă anodină…
Copii și cadre didactice au stat precum sardinele, deși au plătit bilet (copiii 10 lei/pers., iar adulții 12 lei/pers.), fiind cobaii unei încercări deplorabile de a puncta o acțiune cu rol educativ.
Și uite așa, marți, în timp ce am sărbătorit nașterea unui proiect îndrăzneț pentru învățământul giurgiuvean – Campusul profesional –, am dovedit cu brio că, deși ne tot scremem să fim ALTFEL, demonstrăm permanent că de fapt suntem „la fel”!
(Jurnal)