Scurtă lecţie de geografie şi istorie a comunei
Comuna Săbăreni, o comună cu oameni gospodari (şi bogaţi), se află în extremitatea nord-estică a judeţului, pe malul stâng al Ilfovului, la limita cu judeţele Dâmboviţa şi Ilfov. Străbătută de mai multe drumuri judeţene şi naţionale, comuna este un real nod rutier şi de legătură cu judeţele limitrofe, dar şi cu Bucureştiul.
Conform recensământului din 2011, ultimul, de altfel, populaţia comunei se ridică la 2.864 de locuitori, în creştere faţă de recensământul anterior, din 2002, când se înregistraseră 2.631 de locuitori.
Comuna s-a format în anul 1931, când satul Săbăreni s-a separat de comuna Popeşti – Dragomireşti din judeţul Ilfov. În anul 1950, ea a fost transferată Raionului Răcari din Regiunea Bucureşti. În 1968, ea revine la judeţul Ilfov, reînfiinţat, dar a fost desfiinţată imediat, satul ei intrând în componenţa comunei Joiţa. În anul 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei Joiţa către judeţul Giurgiu. Mulţi ani după revoluţie, localitatea a fost componentă a acestei comune, numai că, în anul 2004, prin separarea satului ei de comuna Joiţa, Săbăreni a devenit comună de sine stătătoare.
Omul sfinţeşte locul, iar la Săbăreni aproape fiecare metru de teren este un exemplu
Şi tot din 2004, destinele acestei comune sunt conduse de Viorel Iosif, primarul care, de altfel, de prin 1999 este tot primar, după cum ne spunea acesta. Ca orice primar de comună, se confruntă şi el cu o serie de greutăţi, dar recunoaşte că a avut şi „perioade bune”, în top conducând, de altfel, perioada în care Călin Popescu Tăriceanu a fost premier.
„Poate să sune a laudă, dar noi ne mândrim cu acest lucru: suntem printre primele trei comune din judeţ care am accesat fonduri SAPARD, circa un milion de euro, pentru proiecte pe care le-am finalizat în anul 2009. Acum, pot spune că munca de primar este una destul de grea, pentru că ne luptăm, ca şi alţi colegi, cu lipsa fondurilor pentru investiţii. Ne bazăm pe încasările la bugetul local de taxe şi impozite, acestea ridicându-se la aproximativ 80%”, ne spunea primarul Viorel Iosif.
Nici investitorii nu sunt foarte mulţi în comună, pentru că, spune primarul din Săbăreni, sunt mult prea aproape de Bucureşti, iar şoseaua de centură a capitalei este puţin în lateral faţă de aşezarea comunei. Cu toate acestea, cel mai important investitor care s-a arătat interesat de terenurile agricole ale comunei este un producător din panificaţie (Moara Băneasa), care exploatează câteva sute de hectare de teren, şi care are o mulţime de angajaţi din comună la fabrica de paste făinoase din apropiere.
„Oamenii din comuna Săbăreni sunt oameni gospodari, harnici, care nu se dau în lături de la muncă. După cum aţi văzut şi la intrare, avem permanent oferte de muncă, ce sunt onorate de locuitorii comunei noastre. Aici, numai cine nu vrea să muncească nu are de lucru!”, ne preciza primarul comunei Săbăreni. De altfel, în toată comuna sunt înregistraţi doar 12 beneficiari de ajutor social, un lucru îmbucurător, pe de o parte, dar şi rău, pe de alta, pentru că sunt multe de făcut în comună: întreţinere de spaţii verzi, diverse lucrări… dar Viorel Iosif nu îşi pierde speranţa, şi nădăjduieşte că, într-o zi, va reuşi să îi convingă pe locuitorii comunei să facă şi ei puţin voluntariat, pentru că „nu o fac pentru primar, ci pentru ei şi pentru copiii lor”, cum spune primarul Iosif.
(Jurnal)