Cu mai bine de 5 ani în urmă presa națională scria despre Constantin Niculescu, președintele Automobil Clubul Român, considerat  printre ultimii dinozauri ai regimului comunist.

La puțin timp după dezvăluirile din presa națională, despre cel care așa cum scria ziarul Timpul, căpușase la maxim ACR, una dintre cele mai prospere și mai populare Asociații din România, publicația noastră a divulgat la rândul ei, abuzurile comise de președintele Automobil Clubului Român, Constantin Niculescu, abuzuri comise împotriva mai multor directori de filiale, printre care și împotriva directorului ACR Giurgiu, Ion Toma (foto jos).

Personalitate tenace, Ion Toma nu s-a lăsat nicio clipă intimidat  deși Niculescu îi făcuse viața un coșmar, ajungând până a-l destitui din funcția de director. El a continuat să își caute dreptatea în justiție, instanțele de judecată considerând în cele din urmă că Ion Toma are dreptate, indicând, prin Decizia Civilă nr. 13/CM din 24.03.2016, reîncadrarea pe funcția de director de filială, funcție deținută anterior.

Numai că președintele Constantin Niculescu, ros de vanitate nu a pus în aplicare această decizie. Astfel că Ion Toma a depus o plângere penală împotriva celui care trebuia să pună în aplicare hotărârea judecătorească.

Mascații, la ușa lui Niculescu

Pentru că a tratat cu indiferență atât punerea în aplicare a deciziei instanței, dar și pentru că – așa cum reiese din rechizitoriul procurorilor – a ignorat invitațiile la audieri, în dimineața zilei de 3 decembrie 2020, după cinci ani de tergiversări, mascații au descins atât la domiciliul, cât și la  sediul societății lui Niculescu.

Dar iată cum sună mandatul de aducere al celui ce a pus pe butuci ACR-ul, la Judecătoria Giurgiu, la finele procesului cu Ion Toma: „Inculpatul Niculescu Constantin, în calitate de președinte al Asociației Automobil Clubul Român nu a respectat Decizia Civilă nr. 13/CM din 24.03.2016 în ceea ce privește reintegrarea persoanei vătămate Toma Ion în funcția deținută anterior.(…) Instanța de judecată a dispus reintegrarea persoanei vătămate Toma Ion în funcția deținută anterior și a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat”. altfel spus, președintele ACR, Niculescu Constantin, ar fi trebuit să pună în aplicare decizia instanței.

Prin operarea doar în programul Revisal a funcției persoanei vătămate, inculpatul, în calitate de președinte al Asociației Automobil Clubul Român, realizează doar o punere în executare strict formală. Din adresa emisă de Casa Națională de Pensii Publice – Giurgiu, reiese faptul că din luna august 2016 și până în prezent, Toma Ion nu figurează cu declarații nominale depuse de către ACR, nefiind plătite impozitele și taxele datorate statului de către inculpat, potrivit legii fiscale.

Mai mult, chemat în fața organelor de cercetare penală pentru a fi audiat în calitate de suspect și, apoi, de inculpat, Constantin Niculescu nu a dat curs chemărilor organelor de cercetare penală, astfel că s-au emis mandate de aducere.

În data de 25.11.2020, Judecătoria Giurgiu a încuviințat aducerea cu mandat a inculpatului Niculescu Constantin, la sediul organelor de poliție. La data de 3.12.2020, în baza acestui mandat, organele de poliție însoțite de lucrători din cadrul Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București s-au deplasat la domiciliul inculpatului Niculescu Constantin.

Pentru că nu a fost găsit acasă, jandarmii s-au deplasat la sediul Automobil Clubul Român unde, de asemenea, Niculescu nu a fost de găsit.

„(…) trebuie punctat faptul că Niculescu Constantin, în momentul în care a fost chemat în fața organelor judiciare pentru a fi audiat în calitate de martor, pe parcursul anului 2017, nu a răspuns pozitiv, având o atitudine de dispreț față de organele de urmărire penală, nedorind să colaboreze cu acestea”.

Cum se „apără” Niculescu, dând vina pe jurnaliști…

Deși nu a fost de găsit pe nicăieri în ziua descinderilor (3 decembrie 2020), totuși, în aceeași zi, Niculescu a trimis, către Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu – în atenția Prim-Procurorului – o adresă în care menționa, printre altele:

„În ziua de 03 Decembrie 2020, în jurul orei 6.00 dimineața, am fost căutat la domiciliul meu din București de o echipă formată din 4 jandarmi, însoțiți de două persoane civile, cu două autospeciale inscripționate „Jandarmeria”. În jurul orei 8,30, această formație s-a prezentat la sediul ACR central din București, spunând că îl caută pe dl Niculescu Constantin. (…) În luna mai 2020 comisarul șef din cadrul Poliției Municipiului Giurgiu a avut o convorbire telefonică cu avocatul ACR cu privire la posibilitatea de a discuta cu mine, la sediul ACR, urmând ca acesta să se deplaseze la București în acest scop. Această discuție nu s-a realizat dar se pare că totuși dl comisar șef a fost la sediul ACR din București dar nu m-a găsit deoarece nu a preanunțat data și ora la care urma să vină. (…) La data de 12.10.2020 ACR a trimis comisarului șef scrisoarea cu nr. 817 la care s-au atașat mai multe înscrisuri doveditoare ale executării de către ACR a obligațiilor care ne reveneau. La această scrisoare nu s-a primit niciun răspuns din partea domnului comisar șef iar în data de 3.12.2020 la orele 6,00 – 6,15 acesta s-a prezentat la adresa mea de domiciliu însoțit de patru jandarmi și două autospeciale, probabil pentru a-l ridica pe președintele ACR, NICULESCU CONSTANTIN, ÎN SCOPUL CLAR DE A-L DISCREDITA, cu toate că eu nu pot fi acuzat de faptele cercetate de comisarul șef. (…)  

Am convingerea că în spatele acestei demonstrații de forță se găsesc interese sau intervenții ale numitului Toma Ion. (…) Sunt convins că sosirea mea la Giurgiu era așteptată de ziariștii din presa locală, tocmai pentru a fi discreditat”.

Cât despre acuzațiile aduse de Niculescu în speranța că astfel se va apăra, procurorul de caz a scris, în ordonanța emisă în 14 decembrie 2020:

„Având în vedere că în sarcina acestuia (n.r. Constantin Niculescu) au fost emise mai multe mandate de aducere, iar acesta nu a dat curs solicitărilor, deoarece, din 2017 până în prezent acesta a desconsiderat , de fiecare dată, organele de urmărire penală. Totodată, chiar dacă nu i s-a comunicat în mod oficial dobândirea calității de suspect/inculpat acesta precizează în mod expres că are la cunoștință de existența dosarului precum și faptul că a dobândit calitățile de suspect și inculpat în prezentul dosar.

(…) Presa locală are libertatea de a acționa în conformitate cu legea, iar solicitarea inculpatului (n.r. de a nu veni la Giurgiu, pe motiv că ar putea fi „vânat” de presa locală)  excede obiectului și scopului urmăririi penale”.

În loc de…epilog

După cum lesne se poate deduce , președintele ACR, Constantin Niculescu a pozat în toți acești ani, în victimă,  deși mulți dintre directorii de filiale ce i s-au împotrivit au plătit cu locul de muncă sau chiar cu viața, în cazul directorului de filială de la Tulcea, Ion Dimache, care în urma presiunilor create de Președinte și-a pus lațul de gât. Asta nu l-a împiedicat pe Niculescu să își dorească tot timpul mai mult și mai multe. Iată de ce, conștient de masa de vot pe care o avea în spate, reprezentată de membrii ACR, Niculescu a avut chiar tupeul de a candida la funcția de Președinte al României, împotriva lui Ion Iliescu lângă care era deseori văzut. Șansa noastră a fost că dorința sa a eșuat, altfel, sub mandatul său, România probabil ar fi avut aceeași soartă ca a ACR-ului.

Lista caselor, vilelor somptuoase și a terenurilor deținute este impresionată deși în ultima perioadă, se pare că simțindu-se încolțit, Il Presidente și-a lichidat averile conștient că neputând să  dovedească modul cum le-a obținut, va trebui să plătească prețul libertății cu ele.

Dincolo de toate aceste lucruri mizerabile săvârșite de Constantin Niculescu trebuie reținut faptul că sub conducerea lui, o  Asociație de câteva milioane de membri – în anii ‘90 – a fost discreditată și distrusă rămânând astăzi cu doar câteva mii în cele câteva filiale rămase funcționale prin țară.

(Jurnal)