Primarul comunei Stănești, Dănuț MITREA, ne predă o scurtă lecție de istorie despre trecutul și legendele acestei așezări…

0
528

Comuna Stănești, după cum ne preciza primarul acesteia, Dănuț Mitrea, este o localitate apropiată de Municipiul Giurgiu (la doar 12 Km), prin apropierea ei trecând câteva șosele importante: Giurgiu-Alexandria și Șoseaua Giurgiu-Pitești, care se află la est de comună, la o distanță de 3 Km. Și tot la est de comună se află și calea ferată Giurgiu-Videle…

Întrebat ce anume i-au atras pe întemeietorii acestei așezări, primarul Mitrea ne spunea: ”În monografia comunei se crede că apa ar fi fost atracția de bază… Izvoarele cu apă bună de băut de aici au atras oamenii, care și-au fixat locuintele în părțle acestea.”

Primarul Mitrea ne mai spunea că, în ciuda faptului că localitatea este mică, legendele legate de această așezare sunt destul de numeroase.
Una dintre ele susține că pe versantul de sud al dealului, unde astăzi se găsește un izvor, bătrânii spun că odinioară ar fi fost un puț și că pe timpul luptelor tătarilor cu romanii (Frații Buzești, sub Mihai Viteazul), tătarii, văzând că vor fi zdrobiți ar fi aruncat în acest puț banii și bunurile de preț pe care le jefuiseră la venirea lor și că după aceea ar fi astupat acest puț. Din păcate toți cei ce au căutat ulterior aceste bogății, săpând de-a lungul vremii, nu au dat decât de niște pietroaie și lanțuri mâncate de rugină.

Din nevoia de hrană a locuitorilor, lângă dealul Crîngului a fost amenajat la un moment dat un eleșteu cu pește ce a rezolvat această mare problemă.

Dănuț Mitrea ne mai spunea că la răsărit de sat, așa cum se precizează și în monografie, se află o zonă plină de vii, pe care sătenii o cunosc sub numele de Prica.

”Se pare că ar fi fost moșia unui boier pe nume Prica, care a fost expropriat de o parte de pământ pe timpul domnitorului Cuza”, ne mai preciza primarul comunei Stănești. Viile de aici dau un vin bun, vinul de Stănești, recunoscut de toți micii viticultori ai zonei.
Istoria comunei Stănești nu se oprește însă aici… La nord se află pământurile celor ce au fost împroprietăriți în 1922, conform legilor de atunci. Înainte de improprietărire pe aceste locuri se afla moșia lui Alexandru Lahovary iar o alta, a familiei Mavrocordat, un teren fertil ce produce mult grâu după cum spun oamenii locului (3.000 Kg/ha cereale).

I-am mulțumit primarului Dănuț Mitrea pentru scurta lecție de istorie primită în pragul unei date importante – 1 Decembrie, Ziua Națională a României –, și ne-am retras spre redacție, promițându-i că o să revenim curând pentru a afla și alte date la fel de interesante.
Între timp ne-am hotărât să consultăm monografia satului, pentru a face precizările pe care cu siguranță le așteptați, pline de la fel de multe surprize, oferite de istoria acestor locuri.

(Jurnal)