Unul dintre marile fenomene cu care se confruntă administraţiile locale este gestionarea asistaţilor social şi evident achitarea indemnizaţiilor către aceştia. Recent, deplasaţi în comuna Ghimpaţi, jurnaliştii noştri l-au  întrebat pe Constantin Cărăpănceanu dacă întâmpină probleme din partea asistaţilor social, aşa cum se întâmplă în unele zone ale judeţului. Pentru mine cele 416 dosare înregistrate la Primărie se bazează pe cei apţi de muncă. Circa 90 de persoane sunt cazuri sociale grave, bătrâni neputincioşi sau persoane cu afecţiuni cronice. Sincer să fiu eu nu am folosit ca alţii această Lege  ca pe o manevră electorală:

Nu aş putea să fac din aşa ceva o afacere…Să oferi sprijin financiar doar din dorinţa de a fi votat… – a  spus primarul Cărăpănceanu. În general pe aceştia îi folosim la toaletarea spaţiilor verzi, la curăţenia comunei, la munci necalificate. Şi gândiţi-vă…A-i ajuta prin această Lege pe unii care nu merită, creează riscul de a-i nemulţumi pe ceilalţi, care te vor acuza că îi ajuţi pe leneşi să nu muncească. De obicei asistaţii social mai prestează şi cu ziua pe la ceilalţi cetăţeni ai comunei pentru a-şi rotunji veniturile. Partea cea mai rea este însă faptul că deţinem un număr de 59 de persoane ce beneficiază de însoţitori. Astfel, pe lângă veniturile celor cu adevărat bolnavi, trebuie să plătim şi indemnizaţiile însoţitorilor, care înseamnă foarte mulţi bani. Asta da, este o problemă pentru noi!

Referindu-se la etnicii din comună, aflaţi şi aici, la Ghimpaţi, într-un număr destul de important, primarul Cărăpănceanu ne spunea:

La noi în sat au mai rămas puţini…majoritatea au plecat în afară ca să facă bani. Iar atunci când se întorc, îşi  construiesc case, îşi ajută familia să iasă din sărăcie…O mare parte din ei revin cizelaţi, oameni cu care poţi să te înţelegi, puşi pe treabă...– ne mai preciza primarul comunei Ghimpaţi.

(Jurnal)