Preotul Bisericii ”Sf. Gheorghe” din Giurgiu este acuzat de un cetățean că l-a lovit cu pumnul, gonindu-l din cimitir! Părintele nu este la primul său gest agresiv…

0
1569

 Foto: Biserica ”Sf. Gheorghe Nou”

Cu câteva zile în urmă, Petre Năsturică, un giurgiuvean cumsecade, cum spun despre el, cei care îl cunosc, a fost agresat de către preotul Mîț Sibian, ce slujește la Biserica ”Sf. Gheorghe” Nou, din incinta cimitirului aflat  în imediata apropiere a Penitenciarului de maximă siguranță, Giurgiu.

Nea Petre este – spun cei ce  își au locurile de veci  în acest cimitir  –  ca un om  la locul lui, dispus tot timpul să îi ajute pe cei care îi solicită ajutorul. Când nu îngrijește mormintele rudelor sale, îngropate aici, are grijă de cele ale altor giurgiuveni…

Cu oarece reținere, omul a încuviințat să ne povestească cum a fost lovit de preotul agresor, de față cu alți cetățeni. După cum aveam să aflăm nu era însă prima dată când preotul își arătase cealaltă față a sa…

Primul conflict mai serios  a avut loc luna trecută, pe 26 iulie, de ”Sf Pantelimon”…Cred că era într- o miercuri – ne povestea nea Petre.  Stăteam la cimitir, îmi făcusem treaba la morminte… Mă ocup de curățenie, dar am și mormintele mele…și mă odihneam. Era în jur de 10:30, 11:00… Preotul tocmai ieșise din biserică, pentru că își terminase slujba. Erau mai mulți oameni de față, intendenta… Preotul zice că ”ce caut eu în cimitirul ăla”…

I-am răspuns că nu știu ce am făcut, cu ce deranjez, spunându-i că eu am morminte și că este spațiu public…Că trebuie să aibă grijă mai bine de biserica lui și să nu îmi facă mie program la ce oră să plec, că nu o scot pe maică-mea și pe unchi-meu din morminte, ca să îi iau la plimbare pe stradă.

După această observație ce ascundea în ea un strop de ironie, nea Petre a continuat să ne povestească: Sămbata trecută, pe 6 august,  (preotul) și-a terminat slujba pe la 10.00… La 10 și 15 a plecat să facă o slujbă la cimitirul fostului primar, Barbu, de vis-a-vis…S-a întors, iar eu stăteam pe un scăunel micuț, la poartă, nicidecum în fața bisericii și vorbeam cu un băiat care este fiul doamnei ce vinde lumănări aici…

Vine părintele și îmi spune din nou că nu am ce căuta în cimitir, eu întrebându-l din nou, ce are cu mine…Era de față și groparul care aștepta să vină mașina cu un mort. Era și o doamnă învățătoare pe bancă și alte doamne cu parastase…Așteptau mașinile, să plece. Preotul a continuat spunându-mi că nu am ce căuta acolo, reproșându-mi că ”vorbesc cu lumea…!” ( ulterior am înțeles sensul expresiei… Preotul era supărat de ipoteza că nea Petre ”l-ar fi vorbit de rău, pe la spate”, lucru însă infirmat de victima agresiunii).

I-am spus: ”părințele, cearta dumneavoastră cu doamna ”M” de pe Șoseaua Bălănoaiei, că ”nu vă înghițiți cu părintele Alexandru  și mă trimiteați, țipând în gura mare, să mă duc la biserică, la ”Eroilor” (n.n – Biserica Eroilor de lângă Spitalul județean Giurgiu)),  la el . nu e treaba mea...ce aveți între voi, pe mine mă depășește!”

 Atâta timp cât eu am locuri în cimitirul ăsta, am muncit 16 ani la biserica asta, mi-am pârlit mâinile la lumânări…Dar fac asta pentru că vreau, nu mă plătește nimeni!… mătur, spăl din bunăvoință, nu am nevoie de nimic!  (Se oprește pentru o clipă).  El ce a făcut? A  venit de doi ani și a luat-o modernizată și aranjată (biserica), nu a făcut nimic…

La un moment dat îmi dă un pumn în gură, așa, degeaba! Eu  stăteam pe scaun. Am o proteză (ne-o arată), pe care mi-a deplasat-o! Am fost la doctor și acum am o lucrare… La momentul ăla mi-a venit să plâng – (ne spunea nea Petre, cu ochii umeziți de lacrimi),  Sunt om la 67 de ani…Am strigat la gropar și la doamnele de acolo, care s-au închinat. Doamnele au spus că atâta timp cât stă acest părinte la biserica aia, ele nu mai vin…că un părinte nu face așa ceva!

De ce este preot? Un preot  trebuie să te înțeleagă, să îți vorbească frumos, nu să te lovească, să te amenințe. M-a amenințat că mă face el pe mine, eu întrebându-l tot timpul: ”ce am făcut?”  

După un moment de tăcere în care părea că își caută cuvintele, nea Petre a continuat: Este supărat că nu vine lumea la biserică, că nu-l suportă…Păi fiindcă a mai făcut scandal, de s-a bătut la Biserica ”Eroilor”…Că acesta ar fi motivul pentru care l-a dat aici. Asta, ca să înțelegeți mai bine… (se întâmpla) cu vreo doi ani în urmă!

 Mi-a spus Doamna ”M” că a făcut scandal monstru acolo.  Omu’ are antecedente…După ce m-a lovit, la o oră, i-am dat telefon d-nei ”P” din conducerea Primăriei, care mi-a spus că (preotul) să își vadă de Biserica lui și că atâta timp cât e cimitir public și domeniu public, nu are voie să se ia de lume, să interzică la lume la ce oră să vină și să plece, spunându-mi să fac o plângere către Episcopie.

Eu am făcut o reclamație la Primărie, cu număr de înregistrare, cu tot… Pe 8 sau 9 august. Aștept acum să văd ce decizie se ia, ne-a  mai spus nea Petre, supărat pe gestul preotului, dar mai mult umilit de vorbele de ocară și modul în care a fost alungat de către omul în sutană, de fiecare dată, din cimitir, mai rău ca un câine…

Eu nu mă bag în discuții, nu jignesc pe nimeni…E vai de capul meu… Să vorbiți cu cei ce mă cunosc, să vedeți ce vă spun despre mine…Eu nu am dat telefon fraților mei, să le spun ce s-a întâmplat tocmai pentru a nu izbucni vreun scandal…Am zis că e mai bine să rezolv lucrurile pe cale legală. Nu știe nimeni, nici acum, dintre rudele mele, ce mi s-a întâmplat – ne mai spunea cu amărăciune în glas,  Petre Năsturică înainte de a ne despărți de el.

Un om simplu, cu frica lui Dumnezeu și cu mult respect pentru oameni.

Vom încerca în zilele următoare să stăm de vorbă și cu  Mîț Sibian, preotul agresor, sperând să aflăm cum a ajuns un slujbaș al lui Dumnezeu  să lovească un semen de-al său, dovedind  cruzime și totodată lipsă de luciditate.

În același timp vom cere, printr-o adresă, un punct de vedere din partea Episcopiei Giurgiului, instituție ce va trebui să analizeze cu celeritate acest caz, nicidecum conform celebrului citat: ”Iartă-l Doamne că nu știe ce face!”,  cu atât mai mult cu cât preotul agresor, Sibian Mîț,  nu este deloc la prima abatere de acest fel.

(Florian Tincu)