Postacilor  de la „Giurgiu pe surse” , oraşul Giurgiu le „pute”!? Ce altă destinaţie de „luat lumea în cap” ne propun aceştia…?

(Foto: Ion Barbu)

Oraşele Bolintin Vale, 13 mii de locuitori şi Mihăileşti, 8 mii de locuitori, sunt două localităţi din nordul judeţului Giurgiu care încep să devină centrele de dezvoltare ale judeţului.

Mult mai animate, fără şomaj, cu tineri ce se implică şi sunt sprijiniţi pentru a dezvolta afaceri locale, aceste două localităţi arată că, atunci când autorităţile ştiu ce vor şi au proiecte fezabile, pot să apară soluţii pentru dezvoltarea.
Cel mai bun exemplu este oraşul Mihăileşti, loc în care mulţi tinerii din oraşul Giurgiu îşi petrec sfârşitul de săptămână.
În Mihăileşti este o discotecă, ” Dovinot ” şi restaurante mult mai selecte decât în oraşul Giurgiu.
În Mihăileşti, comerţul prospera. Locuitorii sunt mai puţin crispaţi şi mult mai relaxaţi.
Primarul Mihai Dobre a avut o viziune în ceea ce priveşte dezvoltarea oraşului şi a reuşit să o implementeze. Străzile din Mihăileşti sunt asfaltate, cu bune şi rele.
În comparaţie cu cele două oraşe din nordul judeţul Giurgiu, municipiul Giurgiu este mult rămas în urmă. Reşedinţa de judeţ, fără locuri de distracţie, fără alternative de petrecere a timpului liber.
Un oraş cu miros de fată bătrână, de pretenţii de divă, ce confundă orgasmul cu micţiunea necontrolată.
În timp ce nordul judeţului se dezvoltă, în sud până şi speranţa a murit.

Aşa „arată” unul dintre ultimele articole postate de către site-ul Giurgiu pe surse, material care poate rivaliza doar cu o compunere de clasa a patra , ce trădează în întregimea sa frustrarea autorilor în relaţia cu conducerea municipalităţii.

Vulpea când nu ajunge la struguri spune că sunt acri…!

Fără a ne propune să facem o „analiză pe text” a articolului  „Când orgasmul este confundat cu micţiunea necontrolată!” semnat – ca de obicei – de un autor anonim al redacţiei GIURGIU PE SURSE , nu putem să nu observăm că  titlul materialului răspunde strict dictonului: Ce are sula cu …Prefectura!?”  , neavând vreo legătură cu conţinutul acestuia, deşi autorii şi-ar fi dorit probabil să îl facă să semene a pamflet. Mai degrabă acesta  trădează  preocupările hedoniste ale autorilor, grija lor  pentru libidoul cititorilor, decât pentru informaţia de presă. În privinţa textului el este curat articol de publicitate, stimabililor, ce o mai daţi după corcoduş. Dar măcar dacă tot v-aţi aventurat în a împăuna cu laude un personaj aflat deja pe linia de triaj a politicii giurgiuvene, mai bine mergeaţi până la capăt cu superlativele la adresa (ex?)primarului Mihai Dobre, şi puneaţi un „P” la final. De la ce? Păi, de la publicitate, ca să ştie toată lumea de ce aţi căzut subit în acest extaz mediatic…

Nu putem să nu observăm că aceiaşi autori ai articolului au descoperit şi o nouă tehnologie de  reabilitare a drumurilor comunale.  Aşa se face că străzile din oraşul Mihăileşti nu se  mai asfaltează cu asfalt sau bitum…ci cu „bune şi cu rele!?” (sic!). Şi, apropo…dacă tot curge numai lapte şi miere în oraşul Mihăileşti (care, fie vorba-ntre noi, nu prea e în nordul judeţului, ci mai mult prin centru,  cu „bătaie” spre est…), de ce nu s-ar muta cei doi fani ai lui Mihai Dobre, taman acolo? Dacă tot le „pute” atât de tare Municipiul Giurgiu, oraşul în care locuiesc, în care copiii lor merg la şcoală  şi  unde dacă nu curge, câte ceva tot le mai pică …nu ar fi mai bine să se mute într-un loc unde  domneşte doar  parfum de levănţică, la Mihăileşti? Zicem şi noi, nu dăm cu parul…căci  din fraza finală a articolului lor (fără P mare la final), cam asta se înţelege, că Giurgiu nu mai merită să fie locuit de oameni, ci doar de maidanezi în călduri , cităm: „Un oraş cu miros de fată bătrână, de pretenţii de divă, ce confundă orgasmul cu micţiunea necontrolată” (?).

După o asemenea imagine, cei care şi-au  mai cerut nu demult „iertare” , aproape în genunchi, de la primul edil al Municipiului , s-ar putea de data aceasta să se mute singuri, singurei la Mihăileşti, pentru a scăpa de prejudiciile de imagine ce trebuie plătite într-un eventual proces…

Pe de altă parte, asocierea imaginii lui Mihai Dobre cu senatorul Niculae Bădălău ,  chiar dacă ea este făcută doar printr-o fotografie,  nu ştim  cât de onorantă mai poate fi pentru liderul PSD, în condiţiile în care problemele cu legea ( vezi ANI)  ale primarului Mihai Dobre sunt deja bine cunoscute, iar după cum spun unii, zilele sale în Partidul Social Democrat sunt numărate…

„Amintirile mă chinuiesc, amintirile mă răscolesc…!”
Înainte de a încheia această scurtă urecheală mediatică, amicală, le redăm semnatarilor  acestui „laudatium” greţos, proaspăt postat pe site, la adresa primarului din Mihăileşti , ceea ce scriau (nu cu mult timp în urmă, înainte de alegerile locale – 31 mai 2016), despre acelaşi (ex?)primar Mihai Dobre:

„EXCLUSIV: Averea fabuloasă a primarului Mihai Dobre!

Mihai Dobre, primarul oraşului Mihăileşti, este de mai bine de opt ani unul dintre cei mai controversaţi politicieni giurgiuveni. Primar al oraşului Mihăileşti din anul 2008, Mihai Dobre a reuşit să ţină departe de ochii opiniei publice averea fabuloasă pe care o deţine.
Aparent, conduce o maşină Logan şi locuieşte într-un bloc de apartamente. În realitate, bunurile familiei sunt de mai multe milioane de euro. Toate, realizate doar din salarii de bugetar. Monica Burada este fica primarului din Mihăileşti. Aceasta este cadru didactic la o unitate de învăţământ din oraşul Bragadiru. Din salariul de bugetar, a reuşit să-şi construiască o locuinţă evaluată de către experţii mobiliari la aproximativ un milion de euro. Vila este situată în oraşul Bragadiru.

Ionuţ Dobre, fiul primarului de la Mihăileşti, lucrează în cadrul Ministerului de Interne. Tot din salariul de bugetar are construită o locuintă impresionantă în Mihăileşti, pe malul râului Argeş. Este considerată cea mai frumoasă şi mai scumpă proprietate din zonă.
Aşa cum v-am promis, vă prezentăm mai multe imagini cu proprietăţile familiei „baronului ” Mihai Dobre…” (Materialul, aşa cum se promitea,  era însoţit şi de două clipuri, filmate cu o dronă, clipuri cu sigla “Giurgiu pe Surse”.)

În concluzie, ne-aţi putea spune când  minţiţi şi când spuneţi adevărul, stimabililor?  Pentru modul în care  faceţi voi jurnalism v-am găsit şi noi un titlu, potrivit: „Amintirile mă chinuiesc, amintirile mă răscolesc…!” Ce ziceţi?

(Jurnal)