Cu numărul 773 din 780 de poziții în „Registrul produselor tradiționale”, un produs din comuna Herăști, județul Giurgiu, a primit atestatul de produs tradițional, emis de Direcția Generală Politici în Industrie Alimentară și Comerț din Ministerul Agriculturii. Este vorba despre renumita „Plăcintă cu căpriță din Herăști”, produsă de o unitate de producție din județul Giurgiu.

Miercuri, 27 noiembrie, Direcția pentru Agricultură Județeană (DAJ) Giurgiu a acordat primul atestat de produs tradițional din județ unui operator economic din Herăști, pentru produsul amintit.

Produsul atestat ca tradițional va reflecta așteptările consumatorilor, fiind fabricat din materii prime locale, după o rețetă tradițională specifică locului și va presupune operațiuni de prelucrare manuală. Atestarea produselor românești asigură o concurență loială între producători și sporește calitatea produselor în rândul consumatorilor”, spunea, la festivitatea înmânării atestatului, Petra Ochișor, directorul DAJ Giurgiu.

Tot conform celor precizate de Petra Ochișor, un proces de atestare este unul care necesită muncă din partea celor implicați: producător, reprezentanți ai autorităților publice locale, sau specialiștilor.

Lucian Lazăr, reprezentantul producătorului Breackfast Food Production din comuna Herăști, prezent, la rândul său, la evenimentul găzduit de DAJ Giurgiu, declara că intenția firmei pe care o reprezintă este de a promova produsul atât în lanțurile de supermarketuri în care desfac și alte produse, cât și în sistemul HoReCa (Hoteluri-Restaurante-Catering) din țări precum Bulgaria, Grecia, Turcia sau Cipru, în care au, de asemenea, desfacerea produselor de tip „mic dejun – cereale”. Nu vor lipsi, a mai ținut să precizeze reprezentantul firmei ce va testa produsul pe piața românească, nici prezențele la expoziții internaționale de profil: Atena Expo (Grecia) sau Antalya Food Expo (Turcia).

Sunt convinsă că toate aceste aprecieri ale rețetelor moștenite, vor spori calitatea produselor specifice zonei, și cred că este necesar să ne prezentăm cu ele peste tot, pentru că avem cu ce! Totodată, reamintim că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale susține producătorii autohtoni, încurajându-i să-și înregistreze produsele tradiționale în scopul promovării produselor locale, a diversificării producției și pentru menținerea patrimoniului național în privința gustului și savorii preparatelor autentice pregătite după rețete străvechi. În acest fel, produsele tradiționale devin instrumente de promovare a anumitor regiuni, păstrând vie conștiința și identitatea națională, pe de o parte și interesul sporit pentru descoperirea valorilor locului, pe de altă parte”, a mai precizat Petra Ochișor.

Ce este căprița

PICIORUL CAPEI, căpriță, spanac sălbatic (Chenopodium album). Des considerată simplă buruiană, planta este cunoscută în țările de limbă engleză sub numele de lamb’s quarters și are o revenire spectaculoasă în alimentația modernă. Prin piețele vestice un kilogram din aceste ierburi ajunge până la 5$.

Plantă erbacee din fam. Chenopodiaceae, tulpină erectă, anguloasă, alburie; frunzele romboidal- ovale, mic-dințate și nelucitoare, cele superioare oblonge, de tot intregi; florile alburii, sunt dispuse în glomerule, grupate în raceme aproape nefoliate; semințele netede, lucitoare; ramurile, frunzele pe fața inferioară și caliciul mai mult sau mai puțin alb-făinoase. Crește prin locuri cultivate și inculte, dărâmături, pe lângă locuințe, garduri și drumuri. Iulie-Septembrie.

Planta este cunoscută și consumată în Europa și Orient încă din antichitate. Studiile arheologice, desfășurate de-a lungul mai multor decenii în situri din Danemarca, au revelat uzul căpriței în epoca fierului. Semințele acestei plante au fost găsite în stomacul indivizilor îngropați în mlaștini, păstrați incredibil până în zilele noastre. Varietățile din subcontinentul indian seamănă bine și sunt utilizate în aceleași moduri, deși există oarecare deosebiri botanice. Datorită omniprezenței acestei plante în prezent este greu de stabilit o arie de origine. Știm însă că a fost intrudusă abia în epoca modernă pe continente ca Africa, America de Nord, Australia și Oceania. La noi se întâlnește în flora spontană din toată țara, fiind mare iubitoare de soluri bogate în nitrogen.

Uneori căprița este confundată cu știrul sau cu loboda, ambele comestibile.

Cum o consumăm?

Frunzele și lăstarii tineri se pot adăuga în plăcinte, dar uneori și în mâncăruri gătite asemeni spanacului: omlete, salate, sandvișuri, la tigaie, la aburi, în supe sau ciorbe, ca umplutură în tarte și quicheuri – imaginația este limita.

Fiecare plantă produce mii de semințe micuțe, negre, care se pot consuma fiind bogate în vitamina A, calciu, fosfor și potasiu. Seamănă cu cele de mac, pot fi adăugate la aluaturi sau preparate în rețete la fel ca quinoa, o plantă sud-americană cu care căprița era înrudită în alte ere geologice (ambele fac parte din genul Chenopodium). Prin nordul Indiei, aceste semințe sunt făcute terci, iar în alte regiuni sunt folosite în băuturi slab fermentate.

Plăcinta de căpriță este o specialitate rurală bine cunoscută prin satele din sudul țării, dar mai degrabă necunoscută la orașe. “Se toacă vârful plantei şi frunzele. Se face o foaie de plăcintă. Iei apoi un litru de lapte, 6 ouă, bânză şi smântână cât e nevoie să se lege. Se amestecă bine cu frunzele. Se umplu foile şi se dau la cuptor. Deasupra foilor se pune puţină untură, să iasă plăcinta mai fragedă şi mai suculentă.”, este rețeta plăcintei de căpriță.

(Jurnal)