Cu ceva timp în urmă scriam despre deschiderea în Municipiul Giurgiu, a primului magazin destinat exclusiv vinurilor ,”VinoVin”. Artizanul acestei inițiative, sommelier Marian Mihalcea, ne-a oferit la prima discuție avută cu el, pe lângă informații legate de magazin și multe detalii referitoare la modul de degustare a unui vin, dovedindu-ne că pentru a ți-l face prieten, vinul trebuie mai întâi bine evaluat, cunoașterea lui transformându-se într-o adevărată artă.

„În primul rând – ne spunea Marian Mihalcea – pentru a savura un vin din sticlă și nu de la butoi, din pivnița noastră de la țară, va trebui să distrugem mai întâi mitul șprițului, a vinului băut cu sifon…Cei din afară nu concep ca vinul să fie amestecat cu apă. Pentru ei acest lucru este un sacrilegiu. Totodată vinul, pentru a-i putea afla gustul și aromele sale tainice, trebuie băut din pahare de un anume format și dintr-o anume sticlă/cristal. Este adevărat și că oamenii caută în vinuri și poveștile acestora. Un fel de arbore genealogic…Din ce se trage, când s-a născut și al cui e…Trebuie spus în același timp că vinul făcut din via de la țară nu are nicio legătură cu vinul desfăcut de podgorii renumite, vinuri îmbuteliate la sticle.

Mai trebuie menționat că vinul potrivit trebuie băut din paharul potrivit…De exemplu vinul ăla roșu, de la părinți, de la țară, dacă nu e băut din cană de pământ, ăla nu este vin! Și, atenție!, vinul roșu trebuie să fie rece, în niciun caz cald.

Sunt mulți care se întreabă de ce o sticlă de vin costă peste suta de lei. Pentru a pricepe, clientul trebuie să primească primele reguli de bază în consumul unui vin. Să înțeleagă care este diferența dintre vinul ”Premium” și vinul economic. Mai întâi de toate trebuie scoasă din cap ideea unora că există vinuri care nu au văzut struguri. Nu există așa ceva!…Sau că vinul ar avea un adaos de zahăr. Exclus acest lucru. Poate își permite o cramă mică, de la colț de stradă, care vinde la târgurile de produse tradiționale. Dar unul care a listat vinurile nu poate face așa ceva. E la fel ca vinul făcut din via proprie. Primul care curge este vinul fruntea, după care strugurele este presat mecanic până mai rămân câteva codițe din struguri, restul devenind vin. Vinul ăsta de pe urmă, este ăla, la fel de bun ca și primul, care poate fi vândut la un preț economic. Dacă e cald afară, cu siguranță că la o aniversare invitații vor pune apă minerală, rece, în el.

De obicei la noi vinul se servește la frapieră, cald, cu gheața alături. După ce pui două cuburi de gheață în paharul cu vin și îi mai pui și apă minerală, nu mai poți spune că bei vin. Nu mai are nicio aromă… este doar apă cu alcool! Voia bună vine însă și din ăsta…De aceea recomandat este să nu pui vinul pe masă la evenimente. Vinul trebuie să stea la rece…Nu trebuie să umpli masa cu sticle care stau și se încălzesc în atmosfera caldă din timpul verii. Străinii au înțeles că gheața trebuie pusă lângă vin și nicidecum în el!

Trebuie ca fiecare client să știe ce vin cumpără și cum îl bea. Aud spunându-se: „Nu mi-a plăcut vinul ăsta, că era prea sec…”, dar de fapt vinul a fost băut cald, de aceea  nu s-a simțit decât alcoolul din el și puterea taninului. Pus într-un pahar corect, vinul nu mai pare deloc sec. Și aș mai releva un aspect: una este să umpli paharul, ochi, cu vin și să-l încălzești în palmă și alta e să pui în el o cantitate mică, după care să apuci paharul de piciorul din sticlă…”

(povestea vinului, va urma)