O ISTORIE ALB-ALBASTRĂ! S-au împlinit 54 de ani de la prima promovare în divizia B a echipei DUNĂREA GIURGIU

0
462

 Foto: Costel Nicolae

Chiar dacă pare puțin întârziată marcarea acestui moment aniversar, îl vom menționa pentru toți cei ce iubesc fotbalul giurgiuvean. Așadar, în luna iunie 2022, s-au împlinit 54 de ani de la prima promovare în Divizia B, a echipei DUNĂREA Giurgiu.     

În anul 1921, Federația Română de Fotbal număra, printre membrii săi, alături de marile localități ale țării, și orașul  Giurgiu. Între cele două războaie mondiale, aici au activat chiar două echipe: ”Triumf” și ”Acvila”,  prima dintre ele mândrindu-se la rândul ei cu un loc 4 în Divizia C.

Au urmat, de-a lungul timpului, apariția altor echipe: ”Danubiana” – prima echipă care s-a înființat la Giurgiu, ”Flacăra Roșie”, ”Dragaje”, ”Dunărea Giurgiu”, ”Olimpia Giurgiu” și ceva mai tărziu , câteva echipe cu alte orizonturi și așteptări: ”Constructorul T.C.I.Az” sau ”AS Utilaje Grele”.

Apropierea de marea performanță și implicit accesul  în clubul select al echipelor ce aveau să furnizeze, ulterior, jucători Diviziei A și chiar echipei naționale a României, s-a produs în vara anului 1968.

O victorie zdrobitoare, pe teren propriu, în ultima etapă de Campionat, împotriva echipei ”Viitorul Fieni”, cu  4-0, coroborată cu înfrângerea ”Progresului Brăila” ( principala contracandidată),  la Turnu Măgurele, cu scorul de 1 la 2 , o determină pe Dunărea Giurgiu să promoveze în Divizia B.

Sub conducerea antrenorilor Gogu Gîrlea și (spre final), a lui Nicu Nemțescu, giurgiuvenii au reușit această performanță cu un lot echilibrat și competitiv: Gheorghe Penescu( 25), Ion Piticu (2),Horia Ghibănescu (1), Matei Iacob (26), Petrișor Lungu (26), Grigore Cristache Gore (25), Alexandru Ghiţă (23), Alexandru Cojocaru (22), Gheorghe State (22), Dumitru Ion (20), Liviu Borţea (20), Mirel Grădinaru (20), Dumitru Nania (11), Vasile Mustaţă (11), Ion Trăistaru (10), George Anghel (9),  Tudor Constantin (9), Ilie Emil (6), Ion Crăciun (6), Constantin Sandu (5), Florin Budurincă (3), Marin Stelian (2), Mănăila (2), Pavel Nicolae (2), Ţigănilă.

Echipa juca, la vremea aceea, un fotbal romantic. Elementele constante de construcție tactică erau legate de incursiunile pe aripa dreaptă ale fundașului Iacob, cele decisive în atac (la cornere și lovituri libere) ale lui Sandu Cojocaru, suplinite în sobrietate, pe linia de fund de Alexandru Ghiță, la care se adăuga evoluția plină de fantezie a celor doi constructori de joc:  Sandu Constantin ( Ghidu), pe flancul drept și  Grădinaru, pe banda stângă.  Un plus adus întregului concept de joc era  forța de penetrare a extremei dreapta Petrișor Lungu ( Lule) și a extremei stângi, Crăciun Clepcea.

Nu trebuie omise însă din această ecuație, înțelegerea cvasiperfectă a atacanților Vasile Mustață și Liviu Borțea, precum și  forța de percutare a vârfului Gore Cristache,  Formația beneficia la acel moment și de intervențile spectaculoase ale portarului Gică Penescu ( Beara )  cât și de rigurozitatea în plasament a  celuilalt portar, Ion Piticu.

Așadar, la Giurgiu, după 30 de ani de speranțe, marele eveniment așteptat sosise:   DUNĂREA Giurgiu  promova în divizia secundă! Satisfacție  cu atât mai mare, cu cât victoria finală venea în urma unei lupte strînse, chiar pasionale, cu principala sa contracandidată la șefia Clasamentului seriei, ”Progresul Brăila”.

Scopul celor două contracandidate  ( promovarea în Divizia B), s-a conturat  cu suficientă pregnanță abia în a doua parte a returului când cursa pentru titlu, cu  inevitabilele alternanțe ale primului loc în Clasament,  a conferit o notă de maxim interes în lupta pentru promovare.

DUNĂREA Giurgiu și-a justificat în cele din urmă pretențiile, prin seria de rezultate pozitive, obținute. A reieșit clar că echilibrul de forțe existent, reflectat ( după cum am subliniat anterior) prin situația din clasament, nu mai putea fi modificat acum decât de rezultatul obținut în meciul din  ultima etapă.

Avantajată de faptul că aborda acest ultim meci pe teren propriu, spre deosebire de oponenta sa care își juca marea carte în deplasare, cu ”Chimia Turnu Măgurele”, DUNĂREA Giurgiu n-a scăpat prilejul de a cîștiga acest test final.

Omogenitatea și constanța valorică a echipei giurgiuvene au fost ulterior  considerate ca fiind atributele forte ce au stat la baza acestei promovări. În același timp tinerețea lotului (media de vîrstă era de doar 22 de ani!), a reprezentat totodată o speranță pentru viitorul  echipei.

Pe fondul acestor satisfacții, a apărut însă și un eveniment regretabil:  îndepărtarea nedreaptă, considerăm noi, a antrenorului Gheorghe Gîrlea (Gogu cum îl alintau prietenii), cu doar cîteva etape înaintea încheierii campionatului, un fapt ce a umbrit, într-un anume fel, acest moment de glorie al celei mai iubite echipe de fotbal a orașului: DUNĂREA Giurgiu!

(Costel Spînu)

(Explicație necesară : tricourile de început ale echipei Dunărea Giurgiu au fost alb albastre)