Dacă dorim să aflăm care sunt subiectele cele mai comentate pe facebook vom constata că cele mai multe dintre comentarii se referă la modul în care arată Municipiul, la mizeria peste care dai la tot pasul.
Cine este de vină? Sunt destui care acuză societățile subordonate Primăriei, ce se ocupă cu această activitate de salubrizare. Foarte puțini însă recunosc faptul că starea în care se află orașul ni se datorează, în cea mai mare măsură, nouă, cetățenilor. Mai precis celor lipsiți total de responsabilitate civică… Adică Nesimțiților, ca să îi definesc într-un singur cuvânt.
Cu o săptămână în urmă am surprins pe geamul mașinii o scenă halucinantă. Evident că am oprit pentru a verifica dacă ceea ce văzusem era real sau doar o interpretare falsă a imaginației mele.
O locatară a zonei blocurilor ANL, din imediata apropiere a Hotelului Steaua Dunării, vis a vis de gardul cimitirului Smârda, tocmai aruncase, fără jenă, doi saci cu gunoi în găurile clădirii ce zace neterminată, de mulți ani, în acel loc…
Din subsolul acestei clădiri abandonate, de atâta amar de vreme, se înalță astăzi o vegetație luxuriantă, dominată de câțiva copaci, răsăriți în mod natural, ce amenință să devină în curând niște arbori viguroși.
După ce am escaladat fundația, am descoperit ceea ce bănuiam… Cele câteva găuri de acces în subsolul clădirii au fost transformate în gropi de gunoi!
În câteva secunde am inventariat cu privirea: sute de kilograme de gunoaie, cărucioare de copii, haine, pet-uri, resturi menajere, cadavre ale unor animale intrate în putrefacție, sticle, moluz și câte și mai câte…
Dar știți care este de fapt paradoxul? La mai puțin de 50 de metri de locul în care se află acest focar de infecție deschis, într-o zonă laterală micului cartier, este amenajată o rampă dotată cu containere de gunoi, curate, aproape goale la ora aceea din zi.
Să parcurgi zeci de metri, târând după tine niște saci cu gunoi pentru a-i arunca într-un loc total neadevcat, în timp ce containerele se află la doar câțiva pași, ni se pare o adevărată blasfemie, ca să nu spun un „incest al bunei cuviințe”, un atentat la regulile de conviețuire socială!
Să nu credeți însă că acest caz este unul izolat la noi în Muncipiu, nicidecum! El poate fi regăsit aproape oriunde, mai ales în locurile ferite de privirile indiscrete ale trecătorilor. Acolo unde nesimțirea se poate furișa ca la ea acasă, otrăvind aerul pe care îl respirăm, ucigând zi de zi câte o bucățică din trupul orașului în care locuim.
De ce?
Pentru că „se poate!” – ca să citez remarca deja consacrată, a unui politician. În consecință, ce este de făcut? Nimic, deocamdată…
Mai ales că propunerea de a monitoriza Municipiul, îndeosebi locurile greu accesibile, cu camere de luat vederi, a rămas doar o promisiune făcută, de la un mandat la altul, de cei care au candidat la ocuparea fotoliilor de primar sau de consilieri locali.
