În Giurgiu, deseori s-a dat vina pe firmele care se ocupă cu salubrizarea orașului că din cauza modului lor deficitar de lucru, uneori Municipiul  arată ca o latrină (mai ales printre blocuri).

De prea multe ori, în mod nejustificat, pentru grămezile de gunoi aruncate pe oriunde și mai puțin la platformele de gunoi, s-a dat vina pe firmele care s-au ocupat cu strângerea deșeurilor. Ulterior, realitatea a demonstrat că  adevărata vină este a celor care confundă scara blocului, strada pe care circulăm, cu un uriaș tomberon de gunoi.

Presa nu a contenit să prezinte, în tot acest timp, imagini cu astfel de derapaje de la spiritul civic, să sesizeze autoritățile pentru a interveni împotriva celor ce își bat joc de aspectul acestui oraș și care prin gestul lor antisocial, atentează totodată la sănătatea noastră. În consecință nu  este deloc vina celor responsabili cu strângerea gunoiului, ci vina este astăzi numai a celor care îl aruncă în locuri cu totul inadecvate.

Instituțiile, la rândul lor, aruncă vina  una pe cealaltă și pentru că nimeni nu se simte responsabil, lucrurile rămân în continuare neschimbate. Probabil un sistem video ce ar monitoriza întreg Municipiul ar mai reduce din doza de nesimțire a unora dintre cetățeni.

Dar dincolo de acest aspect trebuie să recunoaștem că  giurgiuvenii (și  nu numai ei, ci majoritatea toți românilor), nu au o cultură/ educație în privința reciclării deșeurilor. De aceea gunoaiele zac peste tot, prin România: prin păduri, prin lacuri și izvoare cu apă limpede, din ulicioarele satelor și până în vârful munților, aruncate de-a valma și mult prea puțin în tomberoanele cu recipiente de sortare  amenajate  expres pentru a fi folosite de cetățeni.

Și în ciuda eforturilor administrației locale sunt destui care încă ezită să se deplaseze până la platformele de gunoi, aruncând pungile cu resturi menajere, nesortate în prealabil, direct  în stradă sau (de ce nu?!), lângă bloc!

Tomberoanele de separare a gunoiului (sticlă, plastic, hârtie și carton),  devin astfel inutile, gunoiul punându-se, în majoritatea cazurilor, tot  la grămadă: sticle, carton, resturi menajere, materiale de construcții…

Dar hai să luăm ca un prim exemplu reciclarea greșită a cutiilor de carton. De cele mai multe ori acestea sunt golite de conținut si aruncate „întregi” in tomberon. Lucrul acesta se întâmplă în România, pentru că în țările civilizate, cu un înalt grad civic, cutiile sunt mai întâi aplatizate, așezate în teancuri, cutie peste cutie  și abia apoi aruncate la gunoi. În acest fel tomberonul este mai încăpător, nemaifiind necesară aruncarea  ambalajelor de carton  de jur împrejurul lui.

În străinătate, de o vreme, chiar și PET-urile din plastic  sunt  mai subțiri, produse în așa fel încât să faciliteze  reciclarea prin presarea acestora înainte de a fi aruncate la gunoi. Astfel PET-urile goale sunt mai întâi compactate manual de cetățeni, pentru a ocupa mai puțin spațiu.

În Germania, de exemplu, resturile biodegradabile (coji de alimente, zaț de cafea, pliculețele de ceai, și până la mâncarea neconsumată) se pot arunca pe ghena de pe casa scării. Aceste resturi devin ulterior compost, ce poate fi folosit ca  gaz de compost cu care pot fi încălzite locuințele și furnizată apă caldă,  compostul fiind totodată  folosit în agricultură. În acest mod simplu, în care nimic nu se pierde, ci totul se transformă, reciclarea aduce beneficii financiare uriașe oamenilor care o practică.

V-am oferit acest exemplu pentru a vă arăta ce înseamnă adevărata reciclare, generatoare a unui grad înalt de civilizație. Toți dorim un oraș curat, dar prea puțini sunt dispuși să nu mai facă mizerie, să nu mai arunce un PET pe geamul mașinii, un chiștoc de țigară pe stradă.

Toată lumea vrea ordine, dar fiecare se trezește că aruncă pe jos, nicidecum la coșul de gunoi de pe marginea trotuarului, ambalajul unei ciocolate, ci la întâmplare, dintr-un prost obicei ce a devenit rutină.

Din nefericire, lucrurile nu par a  se îndrepta, deși tot mai mulți dintre noi avem pretenții ca orașul în care locuim să fie curat, dar câți dintre noi fac observație celui ce aruncă pe jos ambalajul unui pachet de biscuiți, sau șervețelul sandviciului.

Într-un documentar realizat într-o localitate de câteva mii de locuitori din Germania, primarul ieșea în fiecare dimineață, în drumul său către Primărie și aduna tot ce i se părea ciudat, aruncat pe jos, la întâmplare.

Evident că acest gest reflex era urmat de întreaga sa comunitate. La noi, în România și respectiv în Municipiul Giurgiu, spiritul civic există deocamdată însă doar pe hârtie și folosit de autorități ca un ”bla-bla-bla” în documentele oficiale, mai ales când vine vorba despre promovarea unor proiecte de ecologizare ale Municipiului, în context european.

Nu trebuie omis nici faptul că administrația locală a promis  anii de-a rândul ca va pune la dispoziția giurgiuvenilor saci de gunoi și pubele inscripționate pentru sortarea deșeurilor. O promisiune însă care a rămas neonorată ca și multe altele…

Probabil pentru a constata o schimbare vizibilă, pe viitor, în modul de abordare a temei sortării gunoiului menajer în Municipiul Giurgiu  și a educării cetățeanului în a respecta orașul și comunitatea,  prin depozitarea corectă a gunoiului menajer la platformele special amenajate, va trebui mai întâi să ne ”vaccinăm” cu această mentalitate, și ca în cazul Pandemiei, să așteptăm să ne imunizăm încet, încet împotriva nesimțirii și a ignoranței față de mediul înconjurător.

Până atunci vom continua să scoatem bani din buzunar plătind amenzile impuse de Doamna Europa, indiferenței noastre față de modul în care gestionăm deșeurile menajere. Parafrazând sintagma „mănânci ce ești”, în acest context noi am spune: ”Plătești, ceea ce ignori!”

(Patrick Kirițescu)