„Unde civilizaţie nu e, nimic nu e!”… Aşa ar putea fi parafrazat un citat celebru, legat de dragoste. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, tot despre un fel de „dragoste” ar fi vorba şi în cele ce urmează: dragoste de frumos, de civilizaţie, de normalitate, până la urmă…
Despre fostul Institut de Proiectări din municipiu, se ştie, la ora actuală, că ar aparţine unui personaj controversat, care, între timp (adică, acum aproape trei ani) a părăsit această lume. Şi se mai ştie, de asemenea, că a fost lăsat în paragină, fiind transformat în depozit de gunoaie, de hoituri de animale şi folosit, deseori, ca adăpost pentru oamenii străzii sau chiar ca WC public. Câteva remorci de tractor pline cu gunoaie au fost scoase din interiorul clădirii, într-un efort de curăţenie, acum doi ani de zile. Şi, ca să arate cât de cât „uman”, membrii Consiliului Local al Seniorilor au făcut un efort şi au acoperit faţada clădirii cu un meş, menit atât să încetinească degradarea, cât, mai ales, să dea un aspect de civilizaţie clădirii – cândva – emblematice a proiectanţilor din municipiu.
Nu a trecut mult de la „schimbarea la faţ(ad)a” clădirii, că au şi apărut primele acte de vandalism: nişte puşti teribilişti, aflaţi sub influenţa alcoolului (precizau, la vremea respectivă, poliţiştii locali), au tăiat în câteva locuri meşul respectiv. S-a găsit o soluţie de compromis: au fost cusute cele câteva tăieturi! Şi, timp de aproape doi ani de zile, nu s-a mai întâmplat nimic rău. Numai că, de curând, aspectul meşului care acoperă faţada Institutului de Proiectări a primit, din nou, „semnătura” unor vandali, care, de această dată, este posibil chiar să fi pătruns şi în interiorul clădirii. Aşa că este, bănuim, doar o chestiune de timp până când clădirea va redeveni un container de gunoi, în varianta MAXI.
Şi, pentru că tot am adus vorba de gunoaie, printre aşa ceva sunt nevoiţi să se joace copiii din zona Pasarelă. Nici bine nu a fost inaugurat spaţiul de joacă pentru ei, că au şi apărut, mai mult pe jos decât în coşul instalat special pentru aşa ceva, pungi, pet-uri şi alte resturi menajere. Asta după ce, luni de zile, unii giurgiuveni se plângeau pe reţelele de socializare de faptul că cei mici nu au unde se juca, şi că sunt nevoiţi să bată mingea printre maşini. Imaginile, trimise de unul dintre cititorii noştri, vorbesc de la sine.
În concluzie, s-a ajuns să se arunce, tot timpul cu pietre ba în direcţia Primăriei, ba a instituţiilor care se ocupă de curăţenia din oraş fără să se realizeze însă că, din păcate, problema este în cu totul altă parte. Până când nu ne vom civiliza, până nu vom învăţa că locul hârtiei este la coşul de gunoi, şi că actele de vandalism sunt dovezi ale lipsei de educaţie, nu cred că mai are cineva dreptul de a ridica piatra şi a se „văicări” că oraşul arată aşa cum arată. Cine e de vină, dacă NU noi, locuitorii lui?
(Jurnal)
MUN. GIURGIU DIN CITE STIM MAI ARE SI POLITIE CARE ARE CA OBIECTIV, ORDINEA PUBLICA SI SIGURANTA CETATEANULUI.
Giurgiu este un oras a carui populatie a crescut exponential cu constructia de fabrici si uzine, astazi vandute la fier vechi. Cum a crescut populatia? Pai a migrat taranimea dornica sa scape de conditiile vitrege si salariile proaste de la tara. Asa ca majoritatea, un numar covarsitor de oraseni giurgiuveni au pe cineva la tara pentru ca de acolo se trag. Dar acesti „oraseni” in gena lor cat si in mentalul lor, tot de la tara au ramas. Sunt la fel de needucati, de prost crescuti, de neam prost, nespalati ca si parintii si bunicii lor migratori la oras pe vremea comunismului. Din ratiuni economice m-am mutat de la oras la tara. Si mai imi vine in vizita cate cineva de la oras. Atata nesimtire, atata proasta crestere! Arunca ambalaje pe jos, toaca seminte… Tarani ma! Tarani! Si cica ei sunt oraseni care vin la mine la tara. Cat de greu le-o fi sa puna un ambalaj in cos? In plus vin lunar „la oras” sa-mi cac cumparaturile. E mai jeg ca la mine la sat. Fac si astia mizerie, dar ii mai vezi si cu matura in mana. Cand merg pe Popa Florea sau la Policlinica…nu mai zic de pasarela pe Bucuresti… Tarani ma! Mai tarani ca taranii! Astia sunt mai imputiti ca astialalti de la mine din sat.