Recent şefa biroului de Executări Silite, din cadrul Administraţiei Financiare, Carmen Puiu, a decis să pună, unilateral, poprire pe conturi unui contribuabil giurgiuvean pentru fabuloasa sumă de 90 lei, pe care acesta o datora fondului de sănătate. Da! Aţi citit bine… Doar pentru 90 de lei! Cu siguranţă că nu este singurul caz de acest gen. Chiar societatea care editează acest cotidian s-a aflat în aceeaşi situaţie pentru o sumă aproape similară. Observam că funcţionara a decis unilateral acest lucru pentru simplul fapt că notificarea nu purta decât semnătura ei!
Poprirea a fost făcută însă fără o atenţionare prealabilă (unde o fi prevenţia de odi-nioară?!!). Orice cetăţean care are o sumedenie de facturi de achitat, cu grija zilei de mâine, la purtător, mai poate uita/întârzia cu plata uneia dintre acestea. Ştiţi ce este curios? Faptul că noi cunoaştem nişte politicieni care au avut datorii la bugetul de stat de sute de milioane şi nu li s-au făcut popriri pe conturi. Să nu ne facă doamna Carmen Puiu să începem ”să vărsăm”, ca în punguţa cu doi bani, toate pe care le ştim.
De la Ana la Caiafa…
Dar staţi că asta nu e tot, e doar începutul! Imediat după ce banca l-a informat pe contribuabilul nostru de măsura popririi, acesta, de bună credinţă, dar şi pentru că din acel moment nu mai putea lua nici măcar un supozitor copilului lăsat acasă cu febră, s-a dus să îşi achite fabuloasa sumă. După jocul obişnuit de la Ana la Caiafa prin birourile angajaţilor de la Finanţe, care l-au plasat de la o persoană la alta, şi după mai multe explicaţii halucinante, ce i-au adus aminte contribuabilului de basmele lui Ispirescu, basme în care în cazul de faţă întotdeauna angajatul Fiscului are dreptate, contribuabilul nostru a mai descoperit o ciudăţenie. Deşi poprirea făcea vorbire despre suma de 90 de lei, contribuabilul giurgiuvean a aflat cu stupoare că trebuie să plătească 250 lei! Pentru că aşa prevede codul fiscal…! Curat şarlatan stimabile, Codul ăsta Fiscal. Una îţi scrie şi alta îţi încasează!
A urmat, evident, un nou itinerariu: mai întâi la ghişeul Trezoreriei, unde o doamnă ”oţetită” de prezenţa şi întrebările bietului contribuabil, l-a informat ferm că nu i se poate încasa suma, recomandându-i să se adreseze şefului de serviciu pentru mai multe lămuriri, ea fiind prea ocupată pentru a face aşa ceva. Contribuabilul nostru a avut condiţia fizică necesară şi nu s-a lăsat… a urcat scările, a identificat biroul ”şefului” şi s-a aşezat în poziţia aşteptare, cuminte la uşa capului luminat al acelui serviciu, pentru a i se dezlega misterul. Din nou stupoare! Şeful de serviciu nu este în birou… Norocul însă îi surâde bietului nostru contribuabil, dând nas în nas cu cel care tocmai îi emisese chitanţa, un domn politicos, parcă din altă lume, care s-a oferit să-l însoţească la locul ”pedepsei”!
La ghişeul trezoreriei …
După o discuţie un pic aprinsă între cei doi colegi de instituţie, în sfârşit funcţionara de la ghişeu a cedat, încuviinţând ca suma de 255 lei să fie achitată. Drept consecinţă, omul este nevoit să aştepte din nou la primul ghişeu al Trezoreriei, pentru ca ulterior să se îndrepte către un alt ghişeu, unde stă cu urechile ciulite să îşi audă numele rostit de ”călăul” – funcţionar public, pentru a-şi plăti ”fabuloasa” datorie . În sfârşit suma este achitată pe bază de chitanţă. Trecuse cu mult peste o oră … Credeţi că itinerariul umilitor a luat sfârşit? Ba nu! Contribuabilul a aflat că trebuie să se prezinte cu dovada plăţii la un alt birou, unde un alt funcţionar va încuviinţa deblocarea contului acestuia. Cum am constatat personal, contribuabilii giurgiuveni vin în această instituţie, aproape în fiecare zi cu astfel de probleme. Numără birourile, funcţionarii şi se întreabă retoric dacă nu sunt cumva nişte imbecili pentru faptul că muncesc ca nişte sclavi pentru a susţine financiar, persoane ce nu fac altceva decât să le dovedească, prin modul cum sunt trataţi, faptul că le sunt duşmani de moarte. Fiinţe cronofage care se hrănesc cu timpul şi cu nervii cetăţenilor. Şi asta în timp ce o faună de trântori şi şmecheri învârt miliarde de lei fără ca cineva să îi întrebe când îşi vor plăti datoriile către stat.
Însă probabil doamnei Carmen Puiu nu-i plac contribuabilii cu datorii mici, ”găinarii”! Probabil că tocmai pe ăştia doamna Puiu îi bănuieşte că pun în dificultate mersul normal al economiei României, cu debitele lor de până în 200 de lei!?
Revenim însă la caz şi îl găsim pe contribuabilul nostru la (sperăm!) ultimul birou. Omul aşteaptă să i se verifice cu minuţiozitate documentul, însă (pentru a câta oare?) din nou stupoare! Documentul nu se mai poate înregistra în calculator deoarece a apărut o problemă…de sistem!
În acelaşi timp contribuabilul află că va trebui să se reîntoarcă a doua zi, pentru a se asigura că totul este în re-gulă, adică atât sistemul informatic cât şi angajaţii Fiscului. Aşa că, a doua zi omul se prezintă la biroul ce i-a fost indicat, la care funcţionara îi pune în braţe toate hârtiile ce urmează a le transmite singur băncilor ce i-au pus la rândul lor poprire pe conturi. Că de aia avem sistem centralizat, tehnică de calcul de ultimă generaţie, ca să înştiinţezi singur băncile de aberaţiile făcute de funcţionarii Fiscului. ”Bravos” Doamnă Carmen Puiu! Bravo minţii dumitale luminate!
Coşmarul, oameni buni, pentru contribuabilul nostru nu s-a terminat încă, aşa cum aţi fi tentaţi să credeţi. Datorită impunerii de plată a generoasei doamne Carmen Puiu, omul a aflat că deţine conturi la bănci unde nu a intrat în viaţa lui, sau de unde şi-a încasat salariul în urmă cu 10 ani!?
Aşa că omul va urma o nouă sesiune de călătorii pentru a depune alte documente pentru deblocarea conturilor. Cam acestea sunt măsurile împotriva birocraţiei şi eficientizarea instituţională la noi la Giurgiu şi probabil în toată România.
Deşi un singur funcţionar ar putea să rezolve acest întreg lanţ al slăbiciunilor, preferăm însă ca un birou să emită o hârtie, la un alt ghişeu să prezinţi hârtia, la un altul să plăteşti, şi de abia apoi să te întorci în mod fata-list la primul birou care ţi-a emis chitanţa pentru a face dovada plăţii. Pe vremea Epocii de Aur bunicii noştri făcuseră o anecdotă din chestia asta, numind-o Direcţia Mişcării Hârtiilor. După cum vedeţi din rândurile de mai sus, Direcţia este încă în plină activitate, iar cei ce o practică trăiesc bine merci…
***Suntem convinşi că directorul Instituţiei, ca şi mare parte din salariaţii oneşti ai acesteia vor fi la fel de intrigaţi, ca şi noi, de modalităţile la care recurg unii dintre salariaţii din Administraţia Financiară, cunoscându-i ca pe nişte profesionişti ce îi respectă pe contribuabili, indiferent cine sunt aceştia.
(City Zen)
dupa 3 luni jumatate de la data alegerilor va mai plangeti ca nu va merg serviciile publice? Dar s-a schimbat vreun director in aceste 3 luni? sunt aceiasi de pe vremea lui Ciolos si tot aceiasi de pe vremea lui Ponta. Cum? inca nu traiti bine? ma mir!
…păi ce directori să se schimbe ? La o instituție este amanta lui Bădălău, la celelalte sunt numai oameni susținuți de Bădălău (APIA, DAJ, DSV, OCPI, ITM, ANAF, etc). Problema la finanțe este una de mentalitate a întregului sistem. Apropo: stii cîți funcționari ANAF țin evidența contabilă la societăți deși legea nu le permite ? Majoritatea covîrșitoare ! Fără să plătească un leuț impozit la stat ! Știi ce salarii au acești funcționari? Peste de euro ! Credeți că directorii lor politici nu știu asta? Asta înseamnă sistemul roșu corupt PSD ! Asta ați votat asta aveți !
Stimate Dle Eugen. Hai sa ti dau un exemplu de institutie unde conducerea nu are nicio treaba cu Badalau: AJOFM! Despre asta ce mai zici? E tot cu Dl Badalau?
Apropo de apropo. Stii ca daca vreau sa tin si eu evidenta contabila ca si <<doamnele<< de la ANAF , nu pot? si stii de ce nu pot? pentru ca nu vor sa mi dea si mie programul informatic cu ajutorul caruia tin ele evidenta! sau imi baga strambe cand ma duc la ghiseu sa depun bilantul.