Giurgiu  rămâne   un oraș mediocru la nivel de prestări servicii , dar cu toate astea prețurile sunt invers proporționale cu nivelul  social al majorității cetățenilor. Nici industria  de beauty nu face excepție de la acest paradox.

Deși numărul saloanelor crește ca ciupercile după ploaie, ademenindu-te cu firme și promisiuni cât se poate de pompoase, în unele din acestea te vei trezi din vis imediat ce coafeza, cu pretenții de hair-stylist, absolventă a vreunui curs de câteva săptămâni, te anunță că și-a terminat capodopera, în timp ce tu constați neputincioasă, cum ți-au fost măcelărite firele de păr.

În consecință ”tunzătoarea de păr”, căci nu poate fi numită altfel,  se arată mândră de noua sa operă și respectiv de noua ta coafură, deși bretonul tău are acum forma unui gărduleţ de tuia.

Nici banalul spălat pe cap și coafat nu este tocmai o procedură simplă pentru aceste ”croitorese” de podoabe capilare, care mânuiesc uneori periile cum un ciung ar mânui racheta de tenis într-un meci la Wimbledon.

Zilele trecute am aflat pe pielea scalpului meu, că uneori mediocritatea este un cuvânt mult prea blând pentru a descrie lipsa de cunoștințe în domeniu, a unor „tunzătoare de păr”, persoane a căror lipsă de vocație este uneori dublată însă de tupeu și de ignoranță. Din păcate aceste prestatoare de servicii eșuate, continuă să existe datorită unei clientele mai puțin pretențioase, uneori exagerat de docilă, dar mai ales resemnată!

Referindu-ne la prețuri, în multe din saloanele de Beauty …din Municipiu, ele sunt invers proporționale cu calitatea produselor folosite. Așa se face că, de multe ori, un fixativ ”Taft” sau alte astfel de produse cumpărate de la primul magazin din colț, îți sunt administrate pe păr în chip de soluții profesionale folosite în saloane de top. De aceea m-am  întrebat, după cum îmi arăta  părul, la scurt timp după un așa zis spălat ”profesional” (??), dacă în loc de tratamentul cu produsul promis nu cumva s-a folosit un detergent de rufe, luat  la promoție, de la supermarket.  

Așa cum vă spuneam, ultima mea experiență regretabilă a fost  zilele trecute la un salon local, cu pretenții de…”Dorobanți”, deși manichiurista (cred!?), deghizată în hair-stylist, nu se ridica nici măcar la exigențele unei cooperative din mediul rural.

Cu părul pe jumătate ud, arătând mai ceva decât Yeti, am fugit speriată către casă, plătind suma de 75 lei (??), deși un spălat pe păr, în salonul în care mă coafez de două decenii, în Capitală, la același cost m-aș fi bucurat de servicii și produse profesionale… !

A fost pentru prima oară când am regretat că această pandemie nu ne-a obligat să purtăm baticuri în loc de mască, pentru a putea ascunde sub el monstruozitatea ”operei”  realizată de prestigiosul Salon (de tortură!) ” FLORANCE”, de pe șoseaua București.

Întrucât cel puţin o dată în viaţă, probabil, oricare dintre noi, femeile, s-a pomenit în situaţia în care serviciul solicitat nu a corespuns aşteptărilor noastre, va fi nevoie să amendăm această lipsă de profesionalism, solicitând ” Registrul de plângeri şi propuneri” (adică celebrul registru de reclamaţii și sesizări), care trebuie să existe în fiecare salon de înfrumuseţare sau frizerie.

Dacă vi se va refuza compensarea prejudiciilor sau vi se va cere să plătiţi frizura, în ciuda eșecului, primul lucru pe care trebuie să îl faceţi este să scrieţi pretenţiile dumneavoastră şi datele de contact în acel  ”Registru de plângeri şi propuneri”. Reclamaţia se scrie în formă liberă, indicând că nu sunteţi mulţumiţi de serviciul prestat, cerând  restituirea banilor plătiţi. În decurs de 5 zile salonul va trebui să vă răspundă şi să soluţioneze această problemă. În caz contrar puteți pleca fără să plătiți!

ATENȚIE! Articolul 18 al Legii privind Protecţia Consumatorilor vă oferă acest privilegiu, precizând că dacă ne-a fost prestat un serviciu necalitativ avem dreptul să reziliem contractul, iar dacă nu există contract, pur şi simplu putem refuza să plătim. 

Așa că, aveți grijă pe mâinile cui vă lăsați…capul!  

(Jurnal)