O călătorie cu metroul bucureștean se poate dovedi una cu adevărat inedită, dacă știi unde să cobori. Asta pentru că peronul stației Politehnica este, de fapt, fundul unui ocean.
Inaugurată în 1983, această stație de metrou a fost pavată cu plăci de marmură pline de fosile, care au trăit pe Pământ în perioada în care nu exista viață decât în apă.

Acesta este motivul pentru care Politehnica este un loc unic în lume, nu mai există o altă stație de metrou care să se poată mândri cu așa ceva, că este un muzeu sau sit paleontologic spectaculos.

În graba de a termina cât mai repede noua stație de metrou, constructorii nu au ținut cont de tipul de marmură pe care-l foloseau, era suficient că arăta interesant și că era din România, din munții Gilău, din localitatea clujeană Săvădisla.
Ei nu au știut sau nu i-a interesat că firimiturile albe din calcarul roșu erau fosile de o valoare inestimabilă, vechi de peste 65 de milioane de ani. Acestea poartă numele de rudişti, iar pe peronul Politehnicii pot fi văzuți în toate secțiunile și în toate planurile. În afară de aceștia, aici se mai găsesc bine conservați și gastropode, corali, stromatolite și alge roșii.

„Oceanul pietrificat” din stația de metrou a fost descoperit întâmplător de Mihai Popa, profesor în cadrul Departamentului de Geologie al Facultății de Geologie și Geofizică a Universității din București, în 1994, când încă era student. Fascinat de descoperire, el a început să studieze fosilele de aici, iar prima lucrare despre stația de metrou a publicat-o în anul 2000.

Tot el și-a dorit ca aici să fie deschis un muzeu ce poate fi parcurs în 3 minute, cu panouri care să explice ce reprezintă fosilele din bucățile de marmură și proiecții pe pereți care să redea fauna și flora care era în oceanele de acum 60 de milioane de ani.
Totul a fost la un pas de a fi realizat, dar n-a fost să fie, iar prin 200, Mihai Popa a renunțat la această frumoasă idee. În acea perioadă, fosta conducerea Metrorex a încercat să obțină finanțare din partea mai multor firme private pentru „Muzeul de trei minute”, dar fără succes.

Deși nu este vorba despre o sumă mare de bani, nu am reușit să obținem finanțarea necesară, deoarece sponsorii au tărăgănat întreaga operațiune și până la urmă au lăsat-o baltă”, declara atunci Gheorghe Udriște, fostul director general Metrorex. Despre o finanțare din bani publici, nici nu se punea problema, era o idee absurdă. După alți 10 ani s-a mai încercat o dată, dar tot fără șanse de reușită.

Ar fi păcat ca acest muzeu să nu devină o realitate, pentru că, așa cum spunea și profesorul Popa, conservarea acestor fosile este excepțională și ne oferă și nouă, oamenilor, o lecție importantă:

 „Noi, ca specie, avem o istorie de numai aproximativ 300 de mii de ani, numărând spre 10.000 de generații. În comparație cu rudiștii, suntem un grup cu o istorie extrem de scurtă. Totuși, rudiștii au dispărut aproape instantaneu în timp geologic, din cauza extincției de la sfârșitul Cretacicului, acum 65 de milioane de ani, când Chicxulub a lovit planeta noastră. Așadar, cum este cazul rudiștilor, poți avea o evoluție extraordinară și un succes biologic fantastic, dar să dispari instantaneu. Acesta este tâlcul stației, că Homo sapiens ar putea dispărea la fel de repede ca rudiștii, deși suntem o specie mult mai tânără, cu o istorie incomparabil mai scurtă. Stația este un memento mori pentru noi”, scria Mihai Popa într-un material pe unibuc.ro/info-ub.